Doamna Oana, cum a fost primită cartea până acum?
Cartea a apărut la începutul lunii august, la Editura Eikon, deci destul de recent, însă a avut un drum bun, pe care a pășit cu dreptul, să zicem. Era o carte așteptată în limba română, întrucât prezentasem, publicasem și chiar în reviste literare, încă din timpul traducerii, fragmente de roman. De asemenea, scriitorului ThanasMedi îi mai tradusesem și publicasem câteva povești, care au ajuns la inima cititorilor români și deci, oarecum, anumite segmente de public erau deprinse cu stilul său unic de a scrie. Primul tiraj este aproape epuizat, dar se vor tipări alte exemplare.
Unde a fost prezentată, care a fost interesul cititorilor in părerea Dumneavoastră.?
Romanul „Ultimul cuvânt al lui Socrat Buba” al scriitorului Thanas Medi a fost prezent la câteva Târguri de carte organizate în aer liber, precum Târgoviște, Piatra-Neamț, Pitești și bineînțeles a avut loc și o lansare specială în orașul meu natal, la Corabia. A fost primită foarte bine, iar ceea ce m-a impresionat a fost că, în general, românii au dorit să o achiziționeze. Cartea a ajuns și la mulți aromâni din România, la București, Constanța, dar și la cei aflați în străinătate de mult timp și care au aflat despre această apariție din promovarea făcută, aproape neîntrerupt cărții.
Putem spune ceva despre părerea criticilor?
Până acum și-au exprimat părerile mai multe persoane care au citit romanul și fiecare părere a contat atât pentru mine, cât și pentru scriitor, mai ales că fiecare a avut un nou, un diferit punct de vedere al relatării sau fiecare a avut preferințele sale printre personaje sau analize proprii de ansamblu ale conținutului cărții. Criticul Christian Crăciun a realizat o cronică foarte interesantă și care l-a impresionat pe scriitor, întrucât deslușește anumite sensuri în toată profunzimea lor, cronică publicată de altfel în revista Orizont din Timișoara, organ de presa al Ligii Scriitorilor din România. Pe urmă, profesorul universitar Cornel Niculae a scris și publicat un eseu despre „Ultimul cuvânt al lui Socrat Buba”, scriitoarea Catia Maxim, Vianu Mureșan – unul din marii filozofi de astăzi ai României, Costin Georgescu – antropolog și desigur că așteptăm părerile criticilor Gheorghe Grigurcu și Florin Ardelean, care au intrat de curând în posesia romanului. De asemenea cronici au făcut și romani de etnie aromână, precum jurnalista de radio Steliana Bajdechi sau filologul Nicolas Trifon. Este încă devreme. Este timp să se scrie despre carte și ca ea să ajungă și la alte nume sonore în domeniu.Oricum nu a trecut neobservată, iar faptul că editura Eikon o prezintă peste tot pe unde călătorește cu promovarea și prezentarea autorilor publicați, este mare lucru.
Cum ați intrat în contact cu această carte și cum v-ați decis să o traduceți?
Thanas Medi mi-a atras atenția de la prima fraza și întâmplarea a făcut să-mi trimită tocmai acest roman. Am înțeles că am de-a face cu un mare scriitor modern, contemporan, a cărui proza poate trece ușor granițe sau poate uni ca simțire acest neam divizat al aromânilor, din care și el face parte. Cartea în sine este o epopee închinată vlahilor, însă pentru mine a contat valoarea literar-artistică. Autorul „Ultimului cuvânt al lui Socrat Buba” este unic pentru stilul diferit și deosebit de povestire. Critica albaneză, dar și cea română îl compară sau îl așază lângă diverse nume ale literaturilor mari. Pentru mine,Thanas Medi este un scriitor european, creator de literatură universală în sine și care poartă numele său.
Cum stă literatura scrisă de autorii din Albania pe piața românească?
Nu există foarte mulți autori albanezi traduși și din acest motiv nu sunt nici cunoscuți. Îl avem pe Kadare, tradus de Marius Dobrescu, BesnikMustafaj are un roman tradus, Ramiz Gjini (tot de Marius Dobrescu tradus) și pot fi li alții, dar aici în România literatura albaneză este cunoscută atât cât a avut ea însăși interes să devină cunoscută sau în limitele în care a atras atenția posibililor traducători. Sunt puțini vorbitori de limba albaneză în România. Mă refer la români cunoscători ai limbii albaneze.
Care au fost dificultățile pe care le- ați avut (dacă ați avut) pentru această traducere?
Nu pot să spun că am întâmpinat greutăți, grație comunicării directe și permanente cu autorul și în plus, stăpânesc la un nivel superior ambele limbi, ceea ce-mi permite să mă plimb lejer între ele. Mai greu este să promovez cartea sau autorul, adică nu pot să fiu de fiecare dată acolo unde editura Eikon face prezentări sau să zicem, greutatea mare ar fi situația prin care trecem cu toții. Trebuie să ținem cont de multe reguli, oamenii devin din ce în ce mai retrași, sceptici. Cu alte cuvinte chiar se distanțează și îmi pare rău că nu ne putem întâlni de pildă pentru lecturi publice, foarte necesare pentru ca un scriitor străin să devină cunoscut în țara ta. Mă simt îngrădită. Nu mă manifest în largul meu, dar sper ca într-o zi să revenim la viața de dinainte de întâmplarea aceasta nefericită!
