Dorlu ti locamintatri nu s-apleacã nitsiunãoarã,ti atsea ma postsdzu, poezia: “Boaţi ţi strigă”
Nu am vănit di mult chirou la tini,
Grevea a mea, vrută pisti vrută,
sculat l’aumbărigreli munţi analti,
ţi captil’i li baș cu noril’i alghi.
Și iminu anarga pit căl’iurli a tali,
umpluti cu oamñi minti diștiptaţă,
ţi ti ară mușutată totna,
di ñil’i di añi!…
Niacăchisită stau pisti treili punţă,
mi zănucl’eascu cu mutrita mpadi,
băgai urecl’ăli pisti cheatri alimti,
multu chiudusit avdzăi ñil’i și ñil’i di boaţi.
multăli di eli ñ-aspărea ca melodiuri străcănăscuti,
și mi striga diunăoarl’ia di pi tuti părţi:
“Avdzili și căntili dzuă di dzuă,
că cașiună di eali easti “strigari”,
undzeaști cu boaţili a noșţă buñi părinţă,
ţi ar vănit și ar fudzită întru bani băr di băr,
tu aistă loc yiurtusită di la Dumnidzeulu!”
Dapoia, iuţido ţi neș,
urecl’i ñi arrua:
Boaţi ţi strigă!… Boaţi ţi strigă!…
Di LIGOR THANO
