Mardzinea di rrău ş-tu frămtea a-unei făntăni araţ,
iu prota învăţai s-sciriu şi s-citeascu arbinişeaşti,
avriliga di ea, cu uborulu dit cheatri, adăreati muşaţ,
s-scoală sculia a mea, ţi ti ea doru nu ñi căpăseaşti.
Ma ş-căţea i faptă ună nauă, ea ieasti ninga împroastă,
s-ţăni săntoasă, că dit ea ñ-s-ahiurhiră a mei yisoñ,
ţi li ar dată cunuşteari şi laudi mări aţl’ei hoară,
cu hl’i a l’ei buñ, ştiuţ, mintimeñ şi goñ pisti gioñ.
Nu s-ţăni minti di cănd ieasti sculat ningă rău,
ma cum spună ma auşl’i ti bărl’i a nostu nău,
la ea cama nănti s-înviţea maşi pi limba grăceaşti,
dapoia arbinişeaşti şi româneaşti, ş-astădz maşi arbinişeaşti.
Ti aţea mini măratu nu ştiu s-spun ti chirou di astădz,
ama ñi s-aprindă ca yii dzălili a meali lignată la ea,
ş-nu ñi bitisiră vroară nyisil’i şi aspărarili ti eli ca tu pirmithădz,
ca cheatăr maroasă şi vărtoasi arămăni întru tută eta a mea!
Di: Ligor Thano
