ZAHARIA PANA

Di Avlona pîn’ Săruna,

maşi lăeţ armânlu

adună!

Di Catrina Elbasan,

jalea creaşti an di an…

Di Aminciu la Tricol,

padea-i arsă, loclu

gol…

Di Giumaia pîn’

Curceaua,

cîntă-n casi

cucuveaua!

Di Livădz la Medgidie,

cher armâńiľi ti ciudie,

di Avdela pînă Beala

aspărdzearea trapsi

pala.

Di Florina – Perivole,

lumea tută tu nivoľe…

Bati pit Machidunie

livă araţi, di irńie

ş-nu-alasă ţiva salami

di mărata armânami…

Pit munţ arburiľi ma s-frîng,

apili di dor nă plîng,

pit hori, ’steasi di tacati –

zghilesc casili surpati,

că nu fac vîrnă hăiri

fără-armânli nicuchiri!

Lele, fară armânească,

vîrn nu poati s-ti-aduchescă,

dzuă albă nu-ai vidzută,

cum băneadză lumea tută…

Tuţ ti-alagă, tuţ ti-avină,

s-nu scoţ caplu tu luńină!

Ţi-l vrei lailu amintatic,

macă nu ai vîrn giunatic?…

tut pit xeńi, cu caplu-apus,

grailu cheari, zborlu-i dus!…

Agărşişi, corbe armâne

şi di mumă şi di pîne,

şi di gioc şi di cîntari,

agărşişi şi zborlu „vreari,”

şi tu casa ta, urfane,

cresc ca şerchi, limbi xeane!

Pînă cînd, o Doamne Mare, va s-şidem ca tu cutar?

nu vă ardi ca un jar

Părinteasca Dimândare?

Hai! Sculaţ, cu „Tumbe, tumbe”

şi cu „Gioni Picurar,”

ca s-nă ńeargă tuti-ambar,

s-ascăpăm di văhţuri strîmbe!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.