Theodor Capidan, în anul 1928, ajungând la Tirana, făcea următoarea prezentare a situației aromânilor din Tirana acelor vremuri, în studiul său, Fărșeroții…: „Cum am ieșit pe poarta hotelului am dat de un grup de băieți și fete care vorbeau românește. De la ei am aflat mahalalele în care locuiesc românii, precum și unele magazine mai mari din centrul orașului. De altfel, chiar în seara sosirii mele la Tirana, proprietarul hotelului mă asigurase că aproape toți creștinii din Tirana sunt români. Această stare a elementului creștin din actuala capitală a Albaniei, trebuie să fie veche deoarece însuși Hahn ne vorbește despre preponderența românilor din Tirana… Românii din Tirana nu sunt localnici. Ei sunt veniți din împrejurimile Moscopolei. Unii din ei, cu care am vorbit, mai țin minte de legăturile lor cu românii originari din Grabova și Nicea, așezați prin Berat și alte centre din Albania. Cei mai mulți dintre români se ocupă cu comerțul. O bună parte din hotelurile și restaurantele capitalei sunt ale lor. Dar ei cunosc și meseriile, cei mai abili lucrători în filigran unt români. De asemenea, cei mai buni croitori sunt tot ei. Numărul lor se ridică la cel mult 1.500 de suflete. Dacă ținem seama de faptul că Tirana, înainte de a fi ridicată la rangul de capitală a Albaniei avea numai 2.200 de locuitori, numărul românilor, care a rămas și astăzi același, este relativ mare. Dar Tirana, în cei șapte-opt ani din urmă, a crescut foarte mult. După recensământul din 1926, numărul locuitorilor se ridică la 12.000.” (Capidan, 1931: 60-61).
Sursa: Pagina de FB Lecturi vizuale etnologice
