La 11 decembrie 1947, la București s-a stins din viață Aleksandër Stavre Drenova, Asdreni. Denumirea artistică Asdreni a fost folosită de el pentru a semna poeziile care au fost publicate în cele mai populare ziare precum „Kalendari Kombëtar”, „Albania” și „Drita”. Asdreni s-a născut la 11 aprilie 1872 la Drenova, Korça. Și-a început studiile medii la gimnaziul orașului. Rămas orfan, la puțin timp după începerea cursurilor liceale, a fost nevoit să părăsească pământul albanez și să se stabilească la București, alături de cei doi frați mai mare aflați deja în capitala României. S-a stabilit în România în 1885, dar s-a întors în patria sa în 1889, 1914, 1937. Aici funcționa o importantă comunitate albaneză, angajată activ în lupta pentru obținerea independenței Albaniei față de Imperiul Otoman. A urmat Academia Comercială din București și apoi s-a înscris la Facultatea de Științe Politice a Universității de acolo, pe care nu a reușit să o finalizeze. Asdreni a fost un activist marcant al coloniei albaneze din România și secretar al acesteia pentru o perioadă cuprinsă între 1913-1925, în timp ce în perioada 1922-1934 a ocupat, cu unele întreruperi, secretarul Consulatului Albaniei la București. Asdreni a participat la ședința de la București din 5 noiembrie 1912, în care s-a decis declararea independenței Albaniei.
„Jurământul pe steag” și alte poezii cu inspirație patriotică au jucat un rol semnificativ în întărirea conștiinței naționale în ajunul și după Declarația de Independență și în perioada de consolidare a statului albanez. Asdreni a fost un mare poet, publicist și patriot albanez, care și-a petrecut o bună perioadă din viață în România. Tânărul Asdreni a început să lucreze în București și mai apoi și-a continuat studiile, inclusiv la Facultatea de Științe Politice a Universității. În anul 1889 el a fondat, împreună cu alți colegi, Cercul Studenților Albanezi (Qarku i studentëvet shqiptarë), care avea să devină în martie 1902 Societatea Speranța (Shpresa). Deși în 1899 Asdreni a vizitat Korça – pentru prima dată în calitate de adult – el a revenit la București, considerând România casa lui de acum. În anul 1906, poetul a devenit președinte al filialei bucureștene a Societății Dija (Cunoașterea), fondată de albanezii din Viena. Asdreni a publicat poezii și articole în presa locală română: în 1904 apăruseră nouăzeci și nouă de poeme grupate sub titlul Rreze dielli (Raze de soare), dedicate lui Skanderbeg. În anul independenței Albaniei, 1912, Asdreni a publicat celebra poezie Hymni i Flamurit, al cărui text, pus pe muzica lui Ciprian Porumbescu, a devenit imnul național al statului independent albanez. Tot în anul 1912, la București a apărut volumul de poezii Ëndrra (dh)e lotë (Vise și lacrimi), care s-a bucurat de aprecierea criticii din România și Albania. Cel mai important volum al lui Asdreni este însă Psallme murgu (Psalmi de călugăr), apărut în anul 1930 în București considerat un veritabil punct de cotitură în istoria literaturii albaneze.Asdreni a fost un mare poet, publicist și patriot albanez, care și-a petrecut o bună perioadă din viață în România.
