Cum păstrăm o limbă care poartă în ea istoria, tradițiile și amintirile unei comunități? Importanța păstrării și studierii dialectului aromân, a valorificării patrimoniului cultural și a transmiterii limbii către noile generații au fost în centrul conferinței „Dialectul aromân: de la patrimoniu cultural la studiul universitar”, desfășurată joi, la Palatul Suțu din București. Evenimentul a adus în atenție frumusețea și importanța dialectului aromân, o moștenire lingvistică și culturală transmisă din generație în generație, care continuă să păstreze vie legătura comunităților aromâne cu propriile rădăcini. Un punct important al acestei preocupări îl reprezintă volumul „Patrimoniu Cultural și Lingvistic”, semnat de acad. Nicolae Saramandu, CSI. dr. habil. Manuela Nevaci, CS II dr Irina Floarea. Cartea constituie o resursă educațională pentru aprofundarea dialectului aromân și pentru familiarizarea studenților cu particularitățile sale lingvistice și cu valorile culturale pe care le păstrează. Prin integrarea limbii în contextul său istoric și cultural, volumul contribuie la înțelegerea aromânei nu doar ca formă de comunicare, ci și ca expresie a memoriei și identității unei comunități.
O limbă care păstrează poveștile unei comunități: Aromâna nu înseamnă doar cuvinte și reguli gramaticale. În ea se regăsesc povești de familie, cântece, poezii, credințe și tradiții care au trecut prin timp, păstrând o legătură puternică între generații. Materialele prezentate în cadrul conferinței au ilustrat răspândirea comunităților aromâne în Peninsula Balcanică, în regiuni din Grecia, Albania, Macedonia de Nord, Bulgaria și România. Localități precum Moscopole, Boboștița și Pleasa, din Albania, reprezintă repere importante pentru înțelegerea istoriei și a diversității comunităților aromâne. Dimensiunea lingvistică a fost completată de exemple din literatura aromână și din tradiția orală. Poezia, cântecele și textele religioase demonstrează capacitatea dialectului de a transmite sentimente, credințe, obiceiuri și experiențe colective. Printre materialele ilustrative s-au numărat versuri de lirică orală de dragoste, prezentate în aromână și în româna standard, precum și fragmente din creații literare și religioase aromâne.
De la poezie și cântec, la studiul universitar: Unul dintre cele mai frumoase moduri de a descoperi o limbă este prin literatura și cântecele sale. În cadrul prezentării au fost ilustrate texte în dialect aromân, inclusiv exemple de lirică de dragoste, puse în paralel cu variante în româna standard. Au fost prezentate și fragmente din creații literare și religioase aromâne, precum poezia „Noapți di veară”, semnată de Nuși Tulliu (1872–1941), și textul „Didahia Stă Maria”. Aceste exemple arată că aromâna este o limbă în care se regăsesc atât sensibilitatea poeziei, cât și credința și valorile spirituale ale comunității. Dincolo de frumusețea acestor texte, studierea lor are un rol important în documentarea și păstrarea limbii. Manualele și cercetările de specialitate oferă instrumente prin care dialectul aromân poate fi învățat, aprofundat și transmis mai departe, inclusiv în mediul universitar. În acest context, volumul „Patrimoniu Cultural și Lingvistic” reprezintă o resursă dedicată celor care doresc să studieze aromâna la un nivel avansat, contribuind la apropierea dintre patrimoniul cultural și educația academică.
De ce este important să păstrăm dialectul aromân?: Astăzi, transmiterea dialectelor tradiționale de la o generație la alta devine tot mai fragilă. Tocmai de aceea, păstrarea aromânei presupune mai mult decât conservarea unor cuvinte: înseamnă menținerea unei legături cu istoria, memoria și experiențele unei comunități. Învățarea limbii, cercetarea documentelor vechi, valorificarea literaturii și folosirea resurselor educaționale pot contribui la menținerea acestui patrimoniu viu. Studiul universitar oferă, la rândul său, posibilitatea unei cunoașteri aprofundate și deschide noi perspective pentru cercetarea lingvistică și culturală. Conferința de la Palatul Suțu a readus în atenție un mesaj simplu, dar esențial: atunci când păstrăm o limbă, păstrăm și lumea culturală pe care aceasta o poartă cu sine. Prin cercetare, educație și implicarea comunităților, dialectul aromân poate continua să fie cunoscut și apreciat de generațiile viitoare, ca parte valoroasă a patrimoniului cultural și lingvistic european.
Franceska Keri
