Mircea Lucescu, unul dintre antrenorii de legendă ai fotbalului european

Mircea Lucescu a fost unul dintre antrenorii de legendă ai fotbalului european. Fost fotbalist internaţional şi unul dintre cei mai titraţi antrenori din istoria fotbalului, Mircea Lucescu s-a născut la 29 iulie 1945, la Bucureşti. Şi-a început cariera de jucător în 1961, la Şcoala Sportivă nr. 2 Bucureşti. După doi ani, a fost transferat la Dinamo Bucureşti (1963-1965), perioadă în care debutează în prima divizie de fotbal, potrivit lucrării “Enciclopedia Educaţiei Fizice şi Sportului din România” – Volumul II (Bucureşti, Ed. Aramis, 2002). Între 1965-1967 a jucat la Ştiinţa Bucureşti (fostă şi actuală Sportul Studenţesc), după care a revenit la Dinamo, echipă unde a evoluat până în 1977 şi la care a obţinut cele mai mari succese din cariera de jucător: şapte titluri de campion al României (1964, 1965, 1971, 1973, 1975, 1977 şi 1990) şi o Cupă a României (1968), arată frf.ro. Titlul din 1990 a fost câştigat în perioada în care era antrenor-jucător, evoluând într-un singur meci oficial în acea ediţie de campionat. Şi-a încheiat cariera de jucător la Corvinul Hunedoara (1977-1981). A avut 362 de prezenţe în prima divizie, marcând 78 de goluri.Jucător de atac, extremă dreaptă veritabilă, Mircea Lucescu a fost selecţionat de 64 de ori în prima reprezentativă a ţării, pentru care a marcat în 9 rânduri. În 1966, debutează în echipa naţională ca jucător în eşalonul secund. Este, apoi, unul dintre componenţii de bază şi căpitan al reprezentativei noastre participantă la CM din Mexic – 1970 şi la CE din 1972, când fotbaliştii tricolori s-au calificat în sferturile de finală. În 1974, a doborât recordul celor 48 de prezenţe în echipa naţională (deţinut, timp de 35 de ani, din 1939, de celebrul Iuliu Bodola). În toamna anului 1981, s-a retras din activitatea competiţională, după care începe activitatea de antrenorat la Corvinul Hunedoara. A reuşit, chiar din primul an, promovarea în Divizia A cu această echipă, pentru ca în anii următori să se claseze pe locul 3 în clasament, ceea ce i-a permis participarea în cupele europene. A fost antrenorul echipei naţionale a României între anii 1981-1986, reuşind calificarea la Campionatul European de fotbal din Franţa – Euro ’84. În acest interval, a condus echipa naţională în 59 de partide. A antrenat apoi pe Dinamo Bucureşti (din 1986), formaţie cu care a câştigat un titlu naţional (1989-1990) şi două Cupe ale României (1985-1986 şi 1989-1990), obţinând şi o calificare în semifinalele Cupei Cupelor (1990). În vara anului 1990 a plecat în Italia, unde a antrenat formaţiile Pisa, Brescia şi Reggiana, izbutind să le promoveze în prima divizie, dar nereuşind să le menţină acolo mai mult de o ediţie de campionat. Apoi, în 1997, a revenit în ţară, fiind numit antrenorul echipei Rapid Bucureşti, cu care a câştigat, în 1998, Cupa României.

La 30 noiembrie 1998, a fost instalat antrenor principal la celebrul club italian Internazionale Milano, fiind însă demis după câteva luni (martie 1999). A revenit la Rapid, reuşind să câştige campionatul în ediţia 1998-1999.

Din 2000 până în 2002, Mircea Lucescu a antrenat echipa Galatasaray Istanbul, cu care a câştigat Supercupa Europei (2000) şi campionatul Turciei (2002). În vara lui 2002 a trecut la rivala Beşiktaş Istanbul, cu care a cucerit, în primul an, campionatul şi a ajuns în sferturile Cupei UEFA.

În perioada în care a antrenat echipa Beşiktaş Istanbul, Mircea Lucescu a jucat un rol crucial în salvarea şi restaurarea Bisericii “Sfânta Muceniţă Paraschevi” (Prikidion) din Istanbul, Turcia, un lăcaş de cult istoric ctitorit de domnitorul Constantin Brâncoveanu în 1692, arată basilica.ro.

A preluat oficial la 16 mai 2004 echipa ucraineană Şahtior Doneţk, pe care avea să o transforme într-o echipă de renume în fotbalul european. Sub cârma sa, Şahtior a cucerit opt titluri de campioană naţională (2005, 2006, 2008, 2010, 2011, 2012, 2013, 2014), şase Cupe ale Ucrainei (2004, 2008, 2011, 2012, 2013, 2016) şi şapte Supercupe (2005, 2008, 2010, 2012, 2013, 2014, 2015), dar mai ales Cupa UEFA, în 2009, după finala cu Werder Bremen (2-1). În 2013, Mircea Lucescu a devenit cel mai longeviv antrenor din istoria clubului ucrainean de fotbal, iar în 2014 a fost desemnat pentru a opta oară cel mai bun antrenor din Ucraina.

În 2015, a devenit al cincilea antrenor din istorie care a antrenat 100 de meciuri în Liga Campionilor, arată www.uefa.com. După prolifica perioadă petrecută la Şahtior, a antrenat între 2016 şi 2017 echipa rusă FC Zenit Sankt Petersburg, iar apoi, timp de doi ani (2017-2019), echipa naţională a Turciei.

La 23 iulie 2020, Mircea Lucescu a revenit în Ucraina, devenind antrenorul echipei Dinamo Kiev, poziţie ocupată până în anul 2023. La cârma echipei Dinamo Kiev, a obţinut titlul de campion în primul sezon, 2020-2021, Cupa Ucrainei în 2021 şi Supercupa Ucrainei în 2020, conform fcdynamo.kiev.ua.

În 6 august 2024, Mircea Lucescu a fost instalat oficial în funcţia de selecţioner al echipei naţionale a României, pe care o mai ocupase în urmă cu 38 de ani.

Naţionala de fotbal a României, la revenirea lui Mircea Lucescu, a învins fără drept de apel selecţionata Kosovo, cu scorul de 3-0 (1-0), în ziua de 6 septembrie 2024, pe Stadionul ”Fadil Volkri” din Prishtina, în Grupa C2 a Ligii Naţiunilor. Şi-a încheiat mandatul de selecţioner al echipei naţionale a României la 2 aprilie 2026.

Mircea Lucescu a absolvit Academia de Ştiinţe Economice. În 1981, a publicat volumul “Mirajul gazonului” (reeditat în 2024), iar în 2011, a publicat în limba ucraineană cartea “Viaţa mea de miner”.

În martie 2008 a fost decorat cu Ordinul “Meritul Sportiv” clasa a III-a, “în semn de apreciere pentru participarea la Turneul Final al Campionatului Mondial de Fotbal din anul 1970 din Mexic şi pentru întreaga activitate”.

La 22 mai 2009, Mircea Lucescu a primit, din partea preşedintelui României, Ordinul Naţional “Crucea României” în grad de Cavaler, “în semn de înaltă apreciere a întregii activităţi fotbalistice şi a performanţelor obţinute ca antrenor, încununate prin câştigarea Cupei UEFA 2009, în finala de la Istanbul”.

În 2010, a figurat între primii 100 de antrenori ai lumii (locul 41) din primul deceniu al secolului XXI (2001-2010), conform clasamentului stabilit de Federaţia Internaţională de Istorie şi Statistică a Fotbalului (IFFHS).

A fost decorat, în 2011, de preşedintele Ucrainei cu Ordinul de Merit Clasa I.

La 18 ianuarie 2013, a primit titlul de cetăţean de onoare al municipiului Hunedoara. Într-un clasament al celor mai buni antrenori în perioada 1996-2012, dat publicităţii în februarie 2013 de IFFHS, Mircea Lucescu şi Anghel Iordănescu se aflau la egalitate pe locul 51. În cadrul Galei “Best of the Best”, organizată de Asociaţia Presei Sportive şi Gazeta Sporturilor, la 31 mai 2013, Mircea Lucescu, Gheorghe Hagi şi Nicolae Rainea au primit premiile pentru reprezentanţii merituoşi ai fotbalului românesc, la categoriile antrenor, jucător şi arbitru. Tot în 2013, Mircea Lucescu a figurat între primii 20 de antrenori ai lumii (locul 16, graţie performanţelor realizate cu Şahtior Doneţk), conform unui clasament stabilit de portalul sportiv american Bleacher Report. A primit titlul de antrenor al deceniului în cadrul celei de-a 10-a ediţii a Galei “Fantasticii Fanatik”, care a avut loc la World Trade Plaza din Bucureşti, la 16 decembrie 2013. În 2014, Adunarea Generală a Federaţiei Române de Fotbal (FRF) a votat acordarea titlurilor de membri de onoare ai FRF mai multor oameni de fotbal, printre care şi Mircea Lucescu. La 18 decembrie 2018, a primit titlul de cetăţean de onoare al Municipiului Bucureşti alături de alte 12 personalităţi din domeniul academic, artistic, sportiv şi medical, în urma votului acordat de Consiliul General al Municipiului Bucureşti. La 19 martie 2019, a fost inclus de revista France Football pe lista celor mai buni 50 de antrenori din istoria acestui sport, ocupând locul al 41-lea.

Sursa: tvrinfo.ro