Ziua de 28 noiembrie 1912 reprezintă unul dintre cele mai importante momente din istoria poporului albanez, marcând proclamarea independenței Albaniei față de Imperiul Otoman și nașterea statului albanez modern. La începutul secolului al XX-lea, Balcanii traversau o perioadă de profunde transformări politice și teritoriale. Imperiul Otoman își pierdea treptat influența în regiune, iar Războaiele Balcanice transformaseră teritoriile albaneze într-un important câmp de confruntare între armatele otomane și cele ale statelor vecine. În același timp, marile puteri europene negociau viitorul regiunii, existând riscul real al dezmembrării spațiului locuit de albanezi. În fața acestei amenințări, liderii mișcării naționale albaneze au înțeles că era necesară o acțiune politică decisivă: proclamarea independenței și afirmarea dreptului poporului albanez de a avea propriul stat. Una dintre personalitățile fundamentale ale acestui proces a fost Ismail Qemali, politician, diplomat și fost demnitar al administrației otomane, devenit principalul coordonator al eforturilor pentru independența Albaniei. În anul 1912, Ismail Qemali a întreprins mai multe călătorii în capitalele europene, încercând să obțină sprijin politic și diplomatic pentru cauza albaneză. Un moment deosebit de important al acestui parcurs l-a reprezentat vizita sa la București, în septembrie 1912, unde s-a întâlnit cu reprezentanții comunității albaneze din România, una dintre cele mai active și bine organizate comunități ale diasporei albaneze. Întâlnirea de la București a avut o importanță deosebită pentru pregătirea actului independenței. Intelectuali, patrioți și reprezentanți ai coloniei albaneze au discutat necesitatea unei acțiuni politice rapide, adoptând o rezoluție prin care era exprimată deschis intenția proclamării independenței Albaniei. După întâlnirile de la București, Ismail Qemali și-a continuat drumul spre Viena, unde a purtat discuții cu reprezentanți diplomatici ai Austro-Ungariei și ai altor mari puteri europene, urmărind obținerea sprijinului internațional pentru constituirea unui stat albanez independent. În acea zi, delegați proveniți din diferite regiuni albaneze s-au reunit în cadrul Adunării Naționale de la Vlora, sub conducerea lui Ismail Qemali. În casa lui Xhemil Beu, din centrul orașului, a fost citit Actul Independenței, prin care se proclama desprinderea Albaniei de Imperiul Otoman. Tot atunci a fost arborat drapelul național albanez, purtând simbolul vulturului bicefal, devenit emblema identității, unității și continuității naționale. Proclamarea independenței a reprezentat un moment fundamental, prin care Albania și-a afirmat oficial existența ca stat independent pe scena internațională. Cu toate acestea, recunoașterea internațională și stabilirea granițelor definitive au necesitat noi eforturi diplomatice, într-un context în care interesele marilor puteri și ale statelor vecine continuau să influențeze profund viitorul Balcanilor. La câteva zile după proclamarea independenței a fost constituită noua structură guvernamentală, având responsabilitatea administrării teritoriilor aflate sub control albanez și reprezentării intereselor țării în relațiile internaționale. La începutul anului 1913, guvernul albanez a transmis memorii și a trimis delegații la Conferința Ambasadorilor de la Londra, pentru a apăra integritatea teritorială a Albaniei și pentru a solicita recunoașterea internațională a noului stat. România s-a numărat printre țările care au manifestat solidaritate față de cauza albaneză, oferind sprijin politic și diplomatic și contribuind la consolidarea poziției noului stat. Un rol esențial l-a avut comunitatea albaneză din România, care, de-a lungul timpului, a contribuit semnificativ la dezvoltarea conștiinței naționale albaneze. Prin publicarea de cărți, ziare și materiale în limba albaneză, prin promovarea culturii și prin susținerea ideilor de unitate și independență națională, albanezii din România au devenit un important factor de susținere a mișcării naționale. Întâlnirea organizată în 1912 între Ismail Qemali și reprezentanții comunității albaneze din București rămâne unul dintre cele mai importante episoade ale acestei legături istorice. Potrivit tradiției istorice evocate de comunitatea albaneză din România, acest moment este legat de locul în care astăzi funcționează Grand Hotel InterContinental din București. Aici, memoria personalității lui Ismail Qemali este păstrată printr-un bust și o placă comemorativă. Bucureștiul a reprezentat, așadar, mai mult decât un loc de întâlnire pentru patrioții albanezi. A fost un spațiu al solidarității, al dialogului și al afirmării idealului național albanez, într-un moment în care viitorul poporului albanez era încă incert. Astăzi, 28 noiembrie este sărbătorită ca Ziua Independenței Albaniei și este celebrată anual prin ceremonii oficiale, manifestări culturale și evenimente patriotice organizate la Vlora, Tirana și în alte orașe albaneze. În memoria istorică, această dată nu este asociată doar cu arborarea drapelului național la Vlora, ci și cu lungul parcurs politic și diplomatic care a trecut prin București, Viena, Londra și alte capitale europene. De la întâlnirile lui Ismail Qemali cu albanezii din București, la demersurile diplomatice de la Viena și până la proclamarea independenței la Vlora, drumul către 28 noiembrie 1912 a fost unul complex, în care România a ocupat un loc aparte. Prin implicarea comunității albaneze din București, prin susținerea cauzei naționale și prin relațiile politice și diplomatice ale vremii, România a devenit parte a unei pagini importante din istoria Albaniei moderne. Ziua Independenței Albaniei este, astfel, nu doar o sărbătoare națională albaneză, ci și un prilej de rememorare a unei prietenii istorice între două popoare, unite prin solidaritate, respect reciproc și atașamentul față de libertate și identitate națională. La 114 ani de la proclamarea independenței, omagiem curajul, viziunea și sacrificiul celor care au făcut posibilă nașterea Albaniei moderne și păstrăm vie amintirea legăturilor istorice dintre România și Albania. La mulți ani, Albania!









