Unã leghendã to doi gionj livendz grabuvenj contra amirafljia otomanexcã:

1

Încălcaţ pi cal’i alghi gioñiľi pisti gioñi săntoș ca poñ,

călărea Constandinulu și Marculu cu aradha nănti di soţ

s-sculea fumuñiľi di călcăñiľi a loru însus ca neaguriľi

scăntei l’i u sălghiea petcăli di cielniţ pisti cheatruľi.

2

După călărea măndări, amubrigrei cu tămbărli pănă di padi,

alanţiľi gioñ mintimeñi arămăñ gărvăñoţ cu mari aneami,

iu sunt aţeal’i ehţri alăvdoși, alavdoși ţi nu s-asparu di năși,

suntu fricușiţi, lăftăriţ di-tu iatagăñăl’i di aștiloru capedăñi.

3

Ehţri îľi u avea avdzăt multu ori nispusulu gioneticu,

a capedañiloru Constandinulu și Marculu fără soţi,

ma că s-fiţea stog și amindoiľi di ma aleapţi șpuriţi,

nu îľi ampitea dot, că pisti armile eľi baga sufliţil’i a loru.

4

Ehţri viniţ cu alăvdeari și cu greu di la estulu Anadol,

pri gioñl’i gărvăñoţiľi cu anami nu putură s-îľi acaţ dot

comandaţ di-tu aţeal’i capedañil’i armñ anoșţ fără soţ

ca scifterl’i alumteascu pi-tu munţil’i amviliţ di nor.

5

S-dusi hăbarea, agiumsi aco dăpariti pănă la Stambol,

că suntu doi gioñi pisti gioñi armâñ gărvăñoţ fără soţ,

nifricușiţ, ţi nu s-da, ma s-ţănu împrosţ ca poñiľi,

ca căţughiľi tiľeati a pădurlui cădea lăftăriţ șpuroñiľi.

6

Atumţea sultanulu învireatu, arușunatu, ma multu s-orbi,

ca ciurtitu s-sculă diunăoară a pașalariloru îľi u căftată:

“Căftaţ căt s-vreaţ militari, flurii și armile di cama buni,

aţei doil’i ribel’i: Constantinulu și Marculu îľi voi ligăţ!…”

7

Nu întricu multu și ma săndzoasulu a armatiľei osmanească,

pașăulu Ali s-închisi cu lăvdăciuñi s-ľi arșuneadz doil’i gioñ, spigiurindalui că vi s-ľi u chirea aneamea a loru și tu yisoñ

s-ľi hidzea tru agărșimi dip fără urmi tru ginta armănească.

8

Așiţ agiumsiră pănă la pădurea di sum a analtului Comian,

îľi u cercară avriliga a tutiľei a alăvdatiľei Greavi aișţi cătil’i ,

nu alăsară nidizvălită ţivea: dzeñi, păduri, trăpuri și căl’uri,

ta s-nu îľi u ascap niţunu di aișţi ribel’i gărvăñoţ ca azgañ.

9

Alumtiră ca aslañ gioñil’i, unu căt unu dedără sufliţiľi a lor,

și armasără dinăpoi ma goiñiľi capedañăl’i singur doľi soţ,

după ţi s-digușiri azburară ca pul’i dipi chiptea a cheatriľei,

tru aţeau honu lăftăroasu dăsfaptu di arăulu a Valamariľei.

10

Eľi dipi unăsută di jgľoati cădzură dighos, măraţl’i, limriţ,

armasără aţia pisti peldziľi a Valamariľei digușiţ, tiñisiţ,

tuţ băcătarl’i armasără îngľi eaţ ca muţ, multu chiudusiţ:

“Doamne, dumnidzale, ţi soi di gioñi cărciniţ fuscărca aișţ!…”

11

Fără gură ca mutu armasi și pașăulu, alăvdoslu commandant,

îľi u strigă a coșadziloru ș-ľi urdzi s-ľi acţea aișţ gărvăñoţ,

dedără turţl’i cu forţă anaptea s-ľi șuţ pri năș fără di alt,

ma niţiunu nu s-znucľi, ma cu tăñii și azbureară dipi chetriţ.

12.

Cănd nu putură ţi zborulu a sultanului s-ľi u bag întru loc,

capuapuș, arșuneaţ, dispiraţ, fără alavdă, fără boaţă, tiţitoș

s-turnară năpoi di iu s-închisiră săcatiţ, fără săndzi, slăbitoș,

nu s-ľi u easi dot cu forţă aișţilor gioñi cărţăniţ gărvăñoţ.

13.

Îľi s-dusi zborulu pănă a mușatușiľei, a Sultancľei criștină,

că Constandinulu și Marculu ca gioñi s-ţănură amindoiľi,

îľi s-pălăcărăsi a sultanlui perandor cu lăcrămăñ întru occji:

“Hărdzeali grăveañili că suntu pistoș a amirariľei cu yimină!”

14.

Di atumţea bănitorľi a Greviľei anoastă armasără criștiñi

pistoași cu suflitu ti tutuna cu hil’iu-su a Dumnidzăului,

întru a tutiľei lumi nu s-află ca el’i, tiñisiţ, gioñi pisti gioñi,

cai ma multu di năș suntu îmbiteaţ cu hărăsima a goineticului!?

De: Ligor Thano