NIAGĂRIȘITA romanu pi dau limbi: armãneaști, arbiniseaști

Esti edita a dojlui romanu pi dau limbi: armãneaști arbiniseaști: NIAGĂRIȘITA

Prologu

A bănătorloru dit Arbinişii, undzirli di anu 1997, ľi u ar lăsată multu urmi hăndoasi, care lipseaşti (prindi) s-li blăstimăm, ta s-li gărmăsim tu agărşiri. Şi tră oaml’i, ma ahoria tră intelectualii dit căsăbălu Ñioxi, li si aminteaști undzerea lăvioasă, traghică. Al Cratu, ațea seară di dzaţi Yizmiciunu, l-ar arămasă yii tu fuiri a lui “Neagărşită”. Dit atumţea esti rrucutit multu chirou, ama ea, fără dănăseari, o angăseaşti, iuţido ţi indzea, ică iu ţido ţi s-afla.

Aţea seară, ca tutuna (daima), căt avea inşit din casă, Crati era adunată cu Sili, tăş la calea cama şcurtă, ţi ti aduţea la căfeneia ali Șpresi. Anda s-salutară diadun, s-jgľiotiră pi anarga. Cănd intrară tu localu acăţară locurli la masa (trapeza) a loru. Tu aţeu clipu alăxiră niscănti zburări. Căt s-aprochi camerieru ălji dedăr ursiri s-aduţea căfea. Camerieru s-andărlisi şi al Sili l-adusi ma troară căfeia şcurtă, că aşi u beael. Al Crati lu-amănă. Tu aistă situată, ţi localu ira mplinu, Kratu dzăsi pi sina lui: “Nu s-bagă stepsu a măratlui di camerieru!…” Sili u bitisi căfeia. Al Crati ninga nu ľi avea vinită. Ti aţea, u tiľeară diadunzburira cățe Josfi, dupu si salută, căftă ta s-l’ia Sili, cătse avea ti discutări un prublemi (ipotisu) personal.

Dupu năşi fudziră, Crati arămasi singur, bitănd căfeia. Anda arucuti căfeia, elu stătu niham că poati să vinea Sili. Ghini ma Sili nu vini. Ti ațea şidzu căt șidzu singur, minduind pi sinu a lui. Atumţea căndirsii că elu nu vas-vinea şi inşi, imnănd pit căl’uri, iu poati s-aduna cu Sili ică văr altu soț. Jgľiotă pi anarga la prinţipalu bulevard a căsăbălui, ama n-adună niţ Sili, niţ soţl’i alanţ. Atumţea deadi cărari si s-turna acasă. Cănd agiumsi la apartametlu a lui muľearsa s-chiudusi că elu să şuţă ahăt crrundu aţea seară, altăsoi ca daima, ţi s-amina ma multu. Ti aţea ea, căt intră o ntărbă:

– Căţe vaniş ahăt currund?!

– Aşi ñ-undzi ta s-mi torru cama crrundu acasă, – s-apandasi (răspundi) năsu ni dată multu exiyisiri. Dapoia s-dusi s-ghiuvăsească (căntă) cartea, ţi avea ahiurhit nănti di dauă stămăñ. Cănd avea agiumtă apropa ti bitisirea a cartľei, di sum balcon avdză ună strigari cu boaţă analtu, ţi elu u cănăscu că ira boaţea al Hali, care aurla: “Crati-i-i, alăi Crati-i-i!…”

Inşi tu balconu dzăcănd:

– Ţi aveţ!? Căţe mi strigaţ!? Ți ari undzit!?

Cănd vidzu că elu s-asoţăsea sh-cu Luan, s-cărti ma multu.

– Dăpunti năheam, că avem ti spuneri un ţiva! – dzăsiră năşi.

Diunăoară ‘nviscu paltu, ncălcă păpuţăli şi inşi. Cănd s-apruchi Hali dzăsi:

– Va s-ţ-spunem ună undzeari urrută, ma va s-nă dai zboru că va s-ti ţăñ că bărbat! – ahiurhi spunerea elu şi, anda tăcu năheam, avdapsi ma ncuo, ţinăndu sina cu multu zori.

– Sili, cănd s-mpărţă cu tini şi ma zbura cu Sifa, jgľiotănd pit bulevardu cu năş ira mpriunată şi Tani..! – şi tăţi năheam năpoi.

Atumţea Crati s-cărtil ş-ma multu că al Hali ma l’i-nişea cu multu zori zboarili, ăl’i dzăsi:

– Aidi, spuneţmi, ţi ari undzită?! Nămau li muşcată zboarili ‘n gură! – ľi u căftă elu cu tonlu di ordinu.

Atumţea năşi continuiră spunearea a știei gheama, ţi vi s-u nvăţeaţ, faţ dupu faţ tu aistu romanu.

De: Ligor Thano

GIF Image