Tru aisti dzăli ţi ma s-bitiseaşti ca tutuna earna di estina,
nu aduchescu căţe ñ-esti arăspăndit somnlu dit ocľi a ñei,
si di cum hiu n’ştruţ mi șuț căt pi ună parti căt pi alanta,
vănităndalui ăş fudzităndalui pit măduă turli făndăzie grei,
ţi mi higu ntru ahăndama a minduirlui ncľisi tru cľei,
și ñ-şădu aţia strimti ună pingănă alantă niinşiti nafoară,
ţănăndalui mtru ațeali nipistipsităli mutriti lăvăoasi a ľei,
algatăndalui tăţitu fără dănăseari pit eli ca niți unțoară.
Pi sina a mea strigu căt potu: “Lăseațmi, s-esu dit murglu,
ţi nu mi sălgheaști ta s-scap dintru a caimadzloru a loru
ţi ma mi ţănu, vrută fără di tini, tăţitu, ca vărnă ngľiţeatu,
ncľisindalui singuros tu aistu chirou slăbitos fără inșiri,
candea hiu vărnă murgu ascetu ncľisu nttru ună spilă,
și s-băneadz hiptu la fãndãzie a earnăľei cu nyisari!
De: Ligor Thano
Tirana, la 13.03.2008
