Ţi vrută i ma vrutâ dicât fara,
Oh, fara-nă ți cheari fâră tor?
Milie ță cadi, ti l’ea dorlu azvarna
Ti grailu a l’ei, ș-a tutulor!
Dadâ,
I tati,maiâ, ș-pap… Ma nu i tut ună
s-li avdzâ ahânt mușati, ș-cu
aradă,
cum noi așă li avem dzâsă
dipriună.
Că ș-pânea-câtu-i bună, ș-nă
Lipseaști
s-avdză ș-nâsă când pi a-noastră
greaști,
și iți zbor, ma-l dzâț pi
armâneaști
avut lu aducheșță, ș-lu greșță !
I cântic grailu-a nostru di acasă,
și iți zbor di-a lui i un caimo…
Cari poati s-lu aduchească
și s-lu alasă-
Mea ș-iuțido si s-află tru lao !
Turnaț-vă , ș-adunaț-vă iar diadun,
Tru catândia grailu ți nă easti !
Că desi nă adrâm un câti un
Cu el maș nu chirem, cari
Nă afireaști !
ș-dip singur s-ti afli iuva, tu irñie-
s-dzâț dipriună armâneaști zboară.
. .
s-nu cheară limba-nă, yișteari
yie,
că nu-ari, cum nă-i grailu, ahtari
dhoară !
