RECOMANDARE PENTRU VARĂ ȘI ALTE ANOTIMPURI
“ULTIMUL CUVÂNT AL LUI SOCRAT BUBA” – un roman în care saga ultimilor nomazi din Balcani este povestită într-un mod simbolic și poetic prin povestea de dragoste a lui Socrat și Ecaterina.
Romanul “Ultimul cuvânt al lui Socrat Buba” este fără îndoială una dintre cele mai frumoase realizări literare pe care le-am citit în ultimii ani. Vreau să subliniez că a fost o onoare și o plăcere pentru mine să-mi scriu impresiile și părerile despre această realizare literară.
Calitatea acestei operei este confirmată de prestigiosul premiu acordat în 2013, când Ministrul Culturii al Albaniei l-a declarat cel mai bun roman publicat în acel an.
Este vorba despre, probabil cea mai frumoasă poveste de dragoste a lui băiatul Socrat din neamul Buba și Caterina din neamul Coleba, care a fost spusă în Balcani în a doua decadă a secolului XXI.
Într-un epilog neașteptat de tragic și în același timp simbolic, putem observa soarta unei comunități, a cărei ființă, diverse circumstanțe și contexte istorice a condamnat-o la inexistență.
În calitate de cercetător al culturii tradiționale a popoarelor balcanice, mi-am concentrat atenția asupra descrierilor vieții tradiționale a fraților noștri din sudul Peninsulei Balcanice.
Romanul nu este doar o poveste despre oameni aparent mici, ale căror vieți și destine nu îl fac indiferent pe cititor, ci o poveste despre un neam împodobit cu calități precum onestitatea, sinceritatea, mândria, muncitorie și curajul, virtuți care au fost perfecționate prin reguli și ordine de fier în cadrul comunității.
Leagănul acestui popor este, aș îndrăzni să spun, zona Macedo-Pindeană, care, prin destinul reu și decizia marilor puteri, este împărțit între mai multe state din sudul Balcanilor, lăsând această etnicitate fără un teritoriu mărginit de granițe de stat, în interiorul căruia s-ar aduna, dacă nu toți, cel puțin majoritatea aromânilor.
Ca cu o umbră, au fost însoțiți de dorința străinilor de a-și acoperi originea și diferitatea a rrâmânjilor cu un voal al secretului și cu o ceață care adoarme conștiința națională pentru, doar ca într-o zi să se trezească ca membri ai altor națiuni.
Cu toate acestea, ca o piatră de moară în jurul gâtului, le stătea spânzurată în permanență rușine de sine și frica care provine, printre altele, dintr-o lipsă de stimă de sine. Acestea sunt câteva dintre multele fire ale destinului care le leagă de vlahii de nord (rumâni) care trăiesc în zona Carpato-Balcanică-Dunărea, de care erau despărțiți cu hotare temporale și spațiale, ridicate de alte popoare și diferite circumstanțe istorice.
Doar de câteva ori apare cineva ca Riza Kërpi, un om cu idei mari și nobile, ale cărui opere îl califică drept „binefăcător al vlahilor”, totuși, incomparabil mai des, din matcă a poporului nostru au apărut adesea personajele precum este Iosif Șola.
În calitate de cititor, înțeleg pe deplin durerile sufletului și inimii fraților noștri, vlahii sudici (râmânji / armânji).
Aceeași durere și suferință pătrund fiinţă neamului meu, vlahilor din nord (rumânilor).
Durerea și suferința sunt cele care învăluie și apasă sufletul și inima autorului acestei opere și a fiecărui cititor cinstit care este conștient de sine și de adevărata sa ființă.
În romanul Ultimul cuvânt al lui Socrat Buba, este dezvăluit un cosmos întreg, numit Râmânj / Armânj, în care fiecare așezare reprezintă un sistem, fiecare om fiind o stea. Scriitorul Thanas Medi, nu a cruțat darul dăruit lui din Cer.
El a reușit să evoce frumusețea cosmosului râmânesc (vlah) cu un joc magistral de cuvinte, dezvăluind întregi lumii mici care fac parte din inconștientul nostru colectiv comun, compus din experiența strămoșilor noștri, visele, cântecele, legendele, descântecele, mitologia, credințele, obiceiurile și tradițiile lor.
Bogăția darului nu a fost cruțată nici măcar în descrierile care evocă și întrege dragostea, pasiunea, dorințele și suferința actorilor din această poveste.
Descrierile au ajuns la astfel de detalii încât nici o vibrație și mișcare a sufletului acterilor acestei povești nu a rămas nedescoperită.
Cititorului i se oferă posibilitatea de a experimenta, în adevăratul sens al cuvântului, cultura tradițională a ultimilor nomazi din Balcani, până în cele mai mici detalii.
Prin cele mai frumoase descrieri ale obiceiurilor, credințelor, jocurilor, costumelor, interiorul colibelor de paie și peisajelor pe care și-au făcut cuibul râmânji din sudul Albaniei, romanul este o lectură extrem de utilă nu numai pentru iubitorii de cultură tradițională a popoarelor balcanice, ci și pentru cei care sunt implicați în cercetare într-un mod sistematic și științific (în primul rând pentru antropologi).
Fără îndoială, această realizare literară merită acordată atenție celor care se ocupă de a șaptea artă, cu dorința sinceră ca această poveste despre ultimii nomazi din Balcani, o lume adesea necunoscută altor lumi, să fie ecranizată și filmată într-un film precum “Nu hiu faimos ama hiu Armân” (I’m Not Famous But I’m Aromanian).
În acest caz, darul suprem de scrieri al lui Thanas Medi în sinergie cu supremul dar al traducerii a Oanei Anca Mihaela Glasu, a dat naștere acestei realizări literare în limba română, valoroasă pentru cititorii și iubitorii de literatură în întreaga zonă a limbii române.
Nu mai puțin, merită menționată traducerea acestui roman în graiul farşerotesc, al renumitului intelectual de origine aromâna Andon Kristi.
Din motivele menționate și multe, care nu sunt scrise în acest modest și scurt comentariu, această operă extraordinară merită să-și găsească locul în casa și inima fiecărui vlah, și nu numai.
Pe lângă recunoștința sinceră pentru minunatul dar, împărtășit cu cititorii, îmi exprim nerăbdarea și dorința ca aceste talente minunate, dăruite de Dumnezeu, să se înmulțească spre satisfacția și bucuria cititorilor.
Cu ales respect,
Dragan M. Stoianiel(ovici)
Sursa: pagina de Facebook a lui Dragan M. Stoianielovici
