Când cartea de poezie este iertată

Când cartea de poezie este iertată,
Nu apuc să-i salut.
ca o fiică a soarelui, o rază de aur,
ca unica fiica, zeita…
…….
Da, da, da! Da, da!
Sunt o umbră, dintr-un sat,
unde mi-am lăsat limba și dorința…
unde aștept să mai arunc șapte,
șorț negru cu guler înghețat..
Acestea,
ei mă văd mereu zâmbind.
ca apa de izvor neliniștită,
ah, ei ar putea traduce durerea mea..
acea dorință da pentru un restart!
M-au întrebat despre mama și tata.
cum știu și scriu poezii,
Dar, în adâncul sufletului meu am o rană,
transformându-se înapoi în flăcări,
nebun…

Da, în adâncul sufletului meu am o cicatrice,
că memoria lui nu l-a durut…

Sofia Arapaj
Grecia

Traducerea in română Andon Kristo