Lasguşu-poet a vreariľei

Di la suflitulu a tău ahăndăosu apreasu ca foc cărmagar{29},

s-vărsară stihuri a tali liberi ş-adraţ multu muşeaţ,

ca apăspindzurati tu valăli dipi chipturi di munţ multu analţ,

agiungieş pondñăl’i a muşteaţľei cu poezia ahănt ambar.

Din suflitulu a tău s-inshiră curaţ-curaţ fără căpăsiri,

ca şoporl’i hărniţ cu api di bucăţăli a neauľei nituchit,

ni îľi îmbitaş imnăli a năoasti cu dulţemi măr ali vreari,

a lăi Lasguş-poet a vreariľei, cu stihuri sufliţl’i ni îľi ai arăchit!

Cai putea s-mutrea ma ghini di tini muşuţeaţa a featiţľei,

cănd s-dăpuna pit a padiľei îngănăndalui yisoñl’i a vreariľei,

s-leagnă părmănăil’i a scumpului a l’ei ca tru sărămăniţă,

triţăndalui hărisită di ghineaţea aţl’ei bani ca pit încoruriţă!?

Tru aţea bana a tea lungă, a lăi Lasguş maru poet di dor,

cama multu di tuţ ai îngrăpăsit stihuri adăraţ muşaţ,

ti arbinişeasci featiţi, ţi luñinească ca steali di tu ţer curaţ,

lăsăndalui minunat gioñăl’i cănd umplu apă la şopor.

Ş-căţe fudziş ti studi diparti di la căsăbăulu ali amintara tau,

nănti la oaspa Români dapoia la universitate tu Afstri,

ti turnaş aua la lac diu s-vărsă pezia a vreriľei ti fetiţa nau,

îľi u căntaş cu dor a noapţiloru albastri împlini cu steali.

Ascăptata aroşit di luñinl’i a soarlui ma cheară tru chisă,

ţi s-tindi pisti vălăli ţi ashtearră ună-alanta putei niagiungiti,

anăsră pisti munţ analţ păn lumea tu lai tuta s-încl’isă,

ma suflitu a poetlui a vreriľei s-vearsă fără dănăsiri pisti Arbinişi!

Poezia aesti dit carta “Boați ți strigã” a li Ligor Thano