Nu ştiu cățe ficiurama ñ-lăsăn mini ahăt urmi,
tricută aco diparti n hoară a mea neamsea dit munț,
cu urutăli iearni furtunảoasi ș-cu muşeatăli veari,
ti ñả s-aprindu luñinăoasi multu ori ca ntru părmit
cănd cai di cai di noi vrăst dăsfățeam diadunu căli,
ți s-acăța dit furtuñăľi ali iarni urutăoasă pi iu tido
mutăndalui ali neau cu lupaț ta s-nidzeam la şcolă,
iu ni aştiptea durutăli ca părint dascali cu dascalițli.
După ni hidzeam ntru cărt ali şcolă cu ştieari,
pănă s-nclidea ea ațea dzuuă avarapam ti la casi,
ta s-măcam păni că ni avea lot multu şcreta foami…
Oh, căt vi ador voi dzăli niagărşiti dita mea ficiuriț,
că ñă am multu vreari ti cănteari și ti giucari cu soț
și stog cu eľi s-alag năpoi pădz di pădz și sum vinț!…
Di: Ligor Thano, carti a lui “Puripsira”, Tirana, la 23.10.2006
