Boați ti strigă” balada di legjenda alu “Capidan Costandin și Marco Grevăñotu”
1
Încălcaț pi cal’i alghi gioñili pisti gioñi săntoş ca poñ,
călărea Constandinulu și Marculu cu aradha nănti di soț
s-sculea fumuñili di călcăñili a loru însus ca neagurili
scăntei l’iu sălghiea petcăli di cielniț pisti cheatruli.
2
După călărea măndări, amubrigrei cu tămbărli pănă di padi,
alanțili gioñ mintimeñi arămăn gărvăñoț cu mari aneami,
iu sunt ațeal’i ehțri alăvdoşi, alavdoşi ți nu s-asparu di năşi,
suntu fricuşiți, lăftăriț di-tu iatagăñăl’i di aştiloru capedăñi.
3
Ehțri îli u avea avdzăt multu ori nispusulu gioneticu,
a capedañiloru Constandinulu şi Marculu fără soți,
ma că s-fițea stog şi amindoili di ma aleapți şpuriți,
nu îli ampitea dot, că pisti armile eli baga suflițtil’i a loru.
4
Ehțri vinit cu alăvdeari și cu greu di la estulu Anadol,
pri gioñl’i gărvăñoțili cu anami nu putură s-ili acat dot
comandațt di-tu ațeal’i capedañil’i armñ anoşt fără soț
ca scifterl’i alumteascu pi-tu munțil’i amvilit di nor.
5
S-dusi hăbarea, agiumsi aco dặpariti pănă la Stambol,
că suntu doi gioñi pisti gioñi armân gărvăñoț fără soț,
nifricuşiț, ti nu s-da, ma s-țănu împrost ca poñili,
ca cățughili tileati a pădurlui cădea lăftărit şpuroñili.
6
Atumțea sultanulu învireatu, aruşunatu, ma multu s-orbi,
ca ciurtitu s-sculă diunăoară a paşalariloru îili u căftată:
“Căftat căt s-vreaț militari, flurii şi armile di cama buni,
aței doil’i ribel’i: Constantinulu și Marculu îli voi ligăț!.”
7
Nu întricu multu şi ma săndzoasulu a armatilei osmanească,
paşăulu Ali s-închisi cu lăvdăciuñi s-li arşuneadz doil’i gioñ,
spigiurindalui că vi s-ľi u chirea aneamea a loru și tu yisoñ
s-Ii hidzea tru agărşimi dip fără urmi tru ginta armănească.
8
Aşit agiumsiră pănă la pădurea di sum a analtului Comian,
îli u cercară avriliga a tutilei a alăvdatilei Greavi aişți cătil’i ,
nu alăsară nidizvălită țivea: dzeñi, păduri, trặpuri și căl’uri,
ta s-nu îli u ascap nițunu di aişți ribel’i gărvăñot ca azgañ.
Alumtiră ca aslañ gioñil’i, unu căt unu dedără suflițili a lor,
şi armasără dinăpoi ma goiñiľi capedañăl’i singur doli soț,
după ți s-diguşiri azburară ca pul’i dipi chiptea a cheatrilei,
tru ațeau honu lăftăroasu dăsfaptu di arăulu a Valamarilei.
10
Eľi dipi unăsută di jgloati cădzură dighos, mărațl’i, limriț,
armasără ația pisti peldzili a Valamarilei diguşit, tiñisiț,
tuț băcătarl’i armasără înglițeaț ca muț, multu chiudusiț:
“Doamne, dumnidzale, ți soi di gioñi cărcinit fuscărca aişț!.”
11
Fără gură ca mutu armasi şi paşăulu, alăvdoslu commandant,
îľi u strigă a coşadziloru ş-ľi urdzi s-ľi acțea aişt gărvăñoț,
dedără turțl’i cu forță anaptea s-li şut pri năş fără di alt,
ma nițiunu nu s-znucl’i, ma cu tăñii şi azbureară dipi chetriț.
12.
Cănd nu putură ți zborulu a sultanului s-ľi u bag întru loc,
capuapuş, arşuneaț, dispirat, fără alavdă, fără boață, tițitoş
s-turnară năpoi di iu s-închisiră săcatiț, fără săndzi, slăbitoş,
nu s-ľi u easi dot cu fortă aişților gioñi cărțănițt gărvăñoț.
13.
Îli s-dusi zborulu pằnă a muşatuşilei, a Sultanclei criştină,
că Constandinulu şi Marculu ca gioñi s-tănură amindoili,
îli s-pălăcărăsi a sultanlui perandor cu lăcrămăň întru occji:
“Hărdzeali grăveañili că suntu pistoş a amirarilei cu yimină!”
14.
Di atumtea bănitorli a Grevilei anoastă armasără criştiñi
pistoaşi cu suflitu ti tutuna cu hil’iu-su a Dumnidzăului,
întru a tutilei lumi nu s-află ca el’i, tiñisit, gioñi pisti gioñi,
cai ma multu di năş suntu îmbiteat cu hărăsima a goineticului!?
Di: Ligor Thano
