În urmă cu câteva săptămâni, familia Kadare a depus la arhivele albaneze manuscrise, fotografii, note și opere ale colosului de litere albaneze. Această creativate prețioasă a lui Kadare va fi depozitată într-un pavilion special al Direcției Generale de Arhive. Renumitul autorul al cărților: 𝑰̂𝒏𝒇𝒓𝒖𝒏𝒕𝒂𝒓𝒆 𝒍𝒂 𝒏𝒊𝒗𝒆𝒍 𝒊̂𝒏𝒂𝒍𝒕, 𝑭𝒊𝒓𝒎𝒂𝒏𝒖𝒍 𝒐𝒓𝒃, 𝑮𝒆𝒏𝒆𝒓𝒂𝒍𝒖𝒍 𝒂𝒓𝒎𝒂𝒕𝒆𝒊 𝒎𝒐𝒂𝒓𝒕𝒆, 𝑷𝒂𝒍𝒂𝒕𝒖𝒍 𝑽𝒊𝒔𝒆𝒍𝒐𝒓, 𝑷𝒐𝒅𝒖𝒍 𝒄𝒖 𝒕𝒓𝒆𝒊 𝒂𝒓𝒄𝒆 etc. s-a stins anul acesta la varsta 88 de ani. Kadare a fost și autorul unor eseuri și scrieri memorialistice, cum ar fi Dimineți la Café Rostand (2014; Humanitas Fiction, 2021) și Înfruntare la nivel înalt: Misterul convorbirii telefonice Stalin-Pasternak (2018; Humanitas Fiction, 2022). A fost recompensat cu numeroase premii și distincții literare, printre care primul Man Booker International Prize (2005) și Jerusalem Prize (2015). În 2016, statul francez i-a conferit Legiunea de Onoare, în grad de Comandor. Opera sa, nominalizată frecvent la Premiul Nobel, este tradusă în peste 40 de țări. Președintele Franței, Emmanuel Macron, anul trecut și-a început prima vizita oficială în Albania oferindu-i scriitorului nostru remarcabil, Ismail Kadare, decorația „Marele Ofițer al Legiunii de Onoare”. Ceremonia a avut loc la Palatul Brigăzilor, unde Macron a lăudat munca lui Kadare, menționând câteva dintre lucrările sale. El l-a lăudat pe Kadare pentru rolul său de poet al Balcanilor, de rapsod al Europei și pentru legătura pe care o întruchipează între Albania și Franța. Ismail Kadare, cel mai cunoscut scriitor albanez s-a născut la Gjirokastra, în Albania, în 1936. A absolvit filologia la Tirana și și-a continuat studiile la Institutul de Literatură “Maxim Gorki” din Moscova. La 18 ani a debutat cu un volum de poezie, Inspirații juvenile, căruia îi urmează în 1957 un al doilea, Visări. Trecerea la proză o face în 1963 cu romanul Generalul armatei moarte (Humanitas Fiction, 2020), care-i aduce notorietatea internațională. În anii următori publică romane și numeroase volume de povestiri, dobândind o reputație greu de egalat în lumea literară: Cetatea (1970), Mesagerii ploii (1970; Humanitas Fiction, 2010), Cronică în piatră. Vremea nebuniei (1971; Humanitas Fiction, 2012), O capitală în noiembrie (1974), Amurgul zeilor stepei (1976; Humanitas Fiction, 2009), Iarna marii însingurări (1977), Aprilie spulberat (1978), Podul cu trei arce (1978; Humanitas Fiction, 2015), Firida rușinii (1978; Humanitas Fiction, 2016), Palatul viselor (1981; Humanitas Fiction, 2007), roman interzis de regimul lui Enver Hodja, Concert la sfârșitul toamnei (1988). În 1990 Kadare primește azil politic în Franța și până în 2001 locuiește la Paris, perioadă în care îi apar romanele: Piramida (1991), Umbra (1994; Humanitas Fiction, 2008, 2015), Spiritus (1996; Humanitas Fiction, 2012), Florile înghețate din martie (2000). În 2001 Kadare se întoarce în Albania. Continuă să scrie romane care se bucură de succes: Fiica lui Agamemnon (2003), Succesorul (2003), Vremea nebuniei (2005; Humanitas Fiction, 2012), Accidentul (2008; Humanitas Fiction, 2011), Cina blestemată (2009; Humanitas Fiction, 2013), Păpușa (2015; Humanitas Fiction, 2018). Firmanul orb (Humanitas Fiction, 2017) conține cinci dintre nuvelele sale istorice, iar Călărețul cu șoim (Humanitas Fiction, 2020) – patru nuvele investigând absurdul totalitar.