Anul acesta, ca în fiecare an, a avut loc cea de-a XV-a ediție a vacantei în România, unde copii de diferite vârste și insotitorii lor au stat la Tabâra Oglinzi, o tabără de vară și îi întâmpină pe copii din toată Europa si nu numai pentru a petrece 7 zile minunate în Oglinzi. Un autocqr cu câteva zeci de copii a plecat din Albania cu destinația finală Oglinzi Tabâra România. Plecarea a fost la ora 08:00 in Fier pentru a ajunge apoi in Romania a doua zi iar la ora 17:00 stateam in fata Tabârei Oglinzi. În ciuda oboselii din cauza călătoriei, a fost întotdeauna loc de distracție precum umorul, glumele, micile jocuri care făceau călătoria mai plăcută. Nu au lipsit noi prietenii, dintre care unele au durat chiar si dupa cele 7 zile in Romania. După sosirea în tabără, cazarea în camere, procedurile relevante cu medicul, era ora cinei, mâncarea bună pregătită ca acasă a fost probabil singurul lucru care ne lipsea în acea călătorie de două zile, bineînțeles a fost un somn confortabil.
A doua zi ne-a rezervat și alte surprize, unde, împărțiți pe ateliere, am aflat despre limba română, dialectele ei, românii de pretutindeni, geografia și istoria ocupau un loc important, care au fost însoțite de vizite la muzee, castele sau case muzeale. La atelierul de pictură s-au adunat în jurul ei multi copii cărora le plăcea să-și arate creativitatea. Zilele au trecut făcând loc una altuia și fiecare zi a fost o nouă aventură și bineînțeles să învețe ceva nou. Una dintre aceste zile a fost o vizită la casa muzeu a lui Ion Creanga, un scriitor din aceeași zonă Târgu Neamț, el se remarcă prin activitatea sa literară dar nu numai atât, în același timp a servit ca politician, profesor și cleric. Bisericile și mănăstirile din Evul Mediu timpuriu au fost pe itinerarul vizitelor noastre, stăteau maiestuos pe vârfuri de dealuri sau chiar văi largi, iar din moment ce vorbim de câmpii și dealuri, relieful din România a fost cel care a lăsat cea mai mare impresie o combinație perfectă de pâraie mici care curg ușor, vârfuri de munte accidentate și ape proaspete ale lacului, aceasta ar prinde viață în următoarea noastră excursie la Lacul Roșu. În incinta taberei s-au organizat și jocuri, una dintre ele a fost jocul de a găsi comoara, care dintre grupuri va fi primul care va găsi comoara pierdută. Astfel de jocuri se țineau de fiecare dată, făcând șederea noastră de neuitat. Serile au fost probabil cea mai frumoasă parte a zilei, fiecare seară s-a încheiat cu muzică autohtonă și străină, copiii au dansat dansuri tradiționale românești dar și dansurile țărilor din care proveneau. Ultima zi din Tabâra Oglinzi ne-a găsit confuzi, pe de o parte, ne simțeam tristi să plecăm, dar pe de altă parte fericiți că mergem la familia noastră cu noi prietenii și cele mai frumoase amintiri.
De: Rigesa Hoxha
