Tratatul de la Nisa a fost semnat la 26 februarie 2001. Tratatul a intra înt vigoare pe 1 februarie 2003.
Tratatul urmărea să crească eficacitatea și legitimitatea instituțiilor UE și să pregătească Uniunea pentru următoarea sa mare extindere. Astfel, acesta a schimbat procesul decizional al UE pentru a permite țărilor din Europa de Est să adere la Uniunea Europeană.
Carta drepturilor fundamentale a fost semnată de preşedinții Parlamentului European, Comisiei şi Consiliului la Consiliul European de la Nisa.
Tratatul de la Nisa de modificare a Tratatului UE, a Tratatelor de instituire a Comunităților Europene şi a anumitor acte conexe a fost semnat în prezența Preşedintelui Parlamentului European, Nicole Fontaine.
Obiectivul Tratatului de la Nisa era acela de a modifica structura instituțională a Uniunii Europene pentru a face față provocărilor noii extinderi.
Odată cu Tratatul de la Nisa, puterile legislativă şi de supraveghere ale Parlamentului au fost sporite, iar votul cu majoritate calificată în cadrul Consiliului a fost extins la mai multe domenii.
Tratatul urmărea să crească eficacitatea și legitimitatea instituțiilor UE și să pregătească Uniunea pentru următoarea sa mare extindere. Tratatul a schimbat procesul decizional al UE pentru a permite țărilor din Europa de Est să adere la Uniunea Europeană.
