Mihai Eminescu s-a născut la 15 ianuarie 1850 și a trăit o viață scurtă. Cu arta lui a reusit sa-si scrie numele glorios pe trunchiul secular al literaturii europene până în ziua morții sale, pe 15 iunie 1889.
Ca multe dintre geniile literare pe care le-a cunoscut literatura de-a lungul secolelor, Eminescu a scris devreme. Prima sa poezie a publicat-o la 16 ani. Poezia De-as avea (Dacă aș fi avut) a apărut la 25 februarie 1866 în revista Familia. Studiile sale concentrate pe istorie, politică, drept și mai ales filozofie au avut o mare influență asupra direcției creativității sale. Tendința filosofică din poezia eminesciană poartă în mod inconfundabil liniile de legătură cu doi dintre cei mai importanți filosofi europeni, Arthur Schopenhauer și Emmanuel Kant, care, așa cum au descris criticii, au jucat rolul unor căi filosofice către un romantism matur și cu o influență incomensurabilă. Poeziile lui Eminescu tratează teme precum natura, dragostea, nostalgia, dar includ și viata sociala. Una dintre lucrările sale poetice cele mai notabile este Luceafărul- Este considerată capodopera sa și o realizare unică în literatura română. Acestea sunt și lucrările care sunt studiate pe larg în școlile românești pentru inovațiile și valorile pe care le-au adăugat artei literare. Opera sa literară include și proză. Când vorbești despre un poet, și mai ales despre un poet romantic ca Eminescu înclinat către înaltele sentimente ale acestei lumi, nu poti sa nu vorbesti despre trasatura lui sentimentală. Pentru un autor, un scriitor, moartea nu este niciodată o tragedie, ci nimic mai mult decât un scaun etern pe tribuna istorie. Ea nu ii condamnă niciodată fiii în întunericul uitării. Mihai Eminescu sta în sânul memoriei artistice literare. Limbajul poeziei Sale va continua să zdruncine fundamentele sensibilității umane pentru multe alte generații, care vor avea ocazia neprețuită să-l cunoască.
De: Sibora Goga
