La Mulți Ani de Ziua Națională a Albaniei!

Ziua Națională a Albaniei este sărbătorită la 28 noiembrie.

Documentele dau cronologie a evenimentelor care au condus la declararea independenţei Albaniei la 28 noiembrie 1912.

Doi dintre liderii mişcării albaneze, Ismail Qemali şi Luigj Gurakuqi, au plecat de la Istanbul la Bucureşti, unde, la 5 noiembrie 1912, au organizat o întâlnire a reprezentanţilor comunităţii albaneze din România. Întrunirea a avut loc la hotelul Continental, din Bucureşti. La aceasta intrunire s-a decis crearea unui Comitet de condu­cere şi a unui grup de contact care să se deplaseze în marile capitale europene pentru a susţine în faţa guvernelor respective drepturile legitime ale poporului albanez. În acest timp, Comitetul de la Bucureşti urma să coordoneze activitatea acestor grupuri în interiorul şi în afara teritoriului naţional. După Bucuresti delegaţia albaneză s-a deplasat de la Bucureşti la Viena, timp în care Ismail Qemali a fost anunţat că în Albania începuseră pregătirile pentru organizarea adunării naţionale.

Reprezen­tanţii comunităţilor albaneze aflaţi la Vlora în seara zilei de 27 noiembrie 1912 au chemat a doua zi Adunarea Naţională. Conform tuturor mărturiilor şi documentelor existente, Adunarea naţională şi-a deschis lucrările în ziua de 28 noiem­brie unde au luat parte 63 de delegaţi repre­zentând toate teritoriile locuite de albanezi şi fiind, în general, conducători şi activişti ai mişcării naţionale. Printre ei erau: Ismail Qemali, Luigj Gurakuqi, Murat Toptani, Lef Nosi, Mithat Frashëri, Pr. Anton Harapi, Sali Gjuka, Bedri Pejani, Rexhep Mitrovica, Vehbi Agolli, Dhimitër Zografi, Nikollë Kaçorri, Jani Minga, Abdi Toptani, Pandeli Cale, Dudë Karbunara, Mehmet Dëralla, Hasan Hysen Budakova, Ajdin Draga, Sherif Dibra, Dhimitër Mborja, Shefqet Daiu, Rexhep Ademi, Dhimitër Berati, Kristo Meksi, Xhelal Koprencka, Iljaz Vrioni, Hajredin Cakrani, Shefqet Vërlaci etc.

Adu­narea l-a ales ca preşedinte pe Ismail Qemali. În discursul rostit cu acest prilej, Ismail Qemali a subliniat că, în condiţiile de faţă, singura cale pentru salvarea patriei era ruperea Albaniei de Turcia şi declararea independenţei.

Propunerea sa a fost aprobată în unanimitate de către delegaţi, care au semnat şi documentul redactat cu acest prilej.

La 28 noiembrie 1912, se decide astfel în unanimitate Independenta Albaniei.