Cântarea polifonică la aromânii fărșeroți, înscrisă în Inventarul Național de Patrimoniu Cultural Imaterial

Aromânii fac parte din poporul român, din românitatea balcanică. Românitatea balcanică este alcătuită din daco-români, cei de la nord de Dunăre, și din macedo-români, în care intră aromânii și meglenoromânii, care se găsesc în special în Grecia, Albania, Macedonia de Nord și Bulgaria. Pe lângă aceștia mai există grupul dialectal românesc al istroromânilor care sunt pe teritoriul Croației.

Aromânii fărșeroți păstrează în sânul comunităţii o muzică unică în lume, izvorâtă din străfundurile neamului. Rapsozii din aromânii fărșeroți, au un stil aparte de a cânta.

Cântecele polifonice se aud însă oriunde se adună aromânii care ţin la această tradiţie. 

„Cântarea polifonică la aromânii fărșeroți” a fost introdusă în Inventarul național de patrimoniu cultural imaterial, fișa fiind votată unanim de experții Comisiei Naționale pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial la data de 25 august 2021″ se scrie pe pagina oficiala de FB a SCMR preluat de “arumun.com”.

Cântecul polifonic al fărșeroților se definește ca o formă esențială de comunicare culturală ce dezvăluie, prin intermediul textelor poetice, aspecte din evoluția istorică și ideologică a grupului și devine, astfel, indicele unei specificități culturale evidente.

În dinamica societății actuale, în interiorul grupurilor de aromâni fărșeroți, cântecul polifonic este o categorie folclorică activă ce reprezintă expresia concretă a vitalității creativității populare și, totodată, o manifestare adâncă și colectivă a grupului de a-și conserva/perpetua semnele culturale ce dau naștere unui sentiment al apartenenței împărtășite. În contextul actual, cântecul la aromânii fărșeroți devine și un exercițiu de rezistență și o strategie culturală de a împiedica ,,uitarea”.

Cântecele se învață pe cale orală, în spiritul tradiției, de la cei bătrâni către cei tineri, fără o pregătire specială. Acestea reprezintă un repertoriu bogat și reprezentativ, de la cântece rituale, cântece lirice ocazionale, balade și cântece istorice, până la cântece pentru copii sau bocete.

Dintre acestea, cele mai multe sunt interpretate polifonic, pe trei voci distincte, de către grupuri omogene, fie de femei, fie de bărbați (și unii și ceilalți cântând, de obicei, separat). Cântarea în grup este, la aromânii fărșeroți, tradițională și aproape generalizată; cu toate acestea, există situații foarte rare în care unele cântece sunt interpretate monodic, fie de bărbați (ex. unele cântece picurărăști, păstorești sau unele cântece lirice), fie doar de femei (ex. cântece de leagăn și bocete). Din această perspectivă cântarea plurivocală, în grupuri de femei (întâlnite mai rar) sau de bărbați (existente preponderent) prevalează aproape total asupra celei individuale, monodice.

La nivelul textelor, sunt evocate cu mijloacele artistice și de compoziție specifice creației artistice, evenimentele reale din trecutul recent sau mai îndepărtat a grupului uman pentru a fi prezervate definitiv și irevocabil în memoria culturală colectivă.

GIF Image

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here