Ţi vrută i ma vrutâ dicât fara,

Oh, fara-nă ți cheari fâră tor?

Milie ță cadi, ti l’ea dorlu azvarna

Ti grailu a l’ei, ș-a tutulor!

            Dadâ,

I tati,maiâ, ș-pap… Ma nu i tut ună

s-li avdzâ ahânt mușati, ș-cu

            aradă,

cum noi așă li avem dzâsă

            dipriună.

Că ș-pânea-câtu-i bună, ș-nă

            Lipseaști

s-avdză ș-nâsă când pi a-noastră

            greaști,

și iți zbor, ma-l dzâț pi

            armâneaști

avut lu aducheșță, ș-lu greșță !

I cântic grailu-a nostru di acasă,

și iți zbor di-a lui i un caimo…

    Cari poati s-lu aduchească

            și s-lu alasă-

Mea ș-iuțido si s-află tru lao !

Turnaț-vă , ș-adunaț-vă iar diadun,

Tru catândia grailu ți nă easti !

Că desi nă adrâm un câti un

Cu el maș nu chirem, cari

            Nă afireaști !

ș-dip singur s-ti afli iuva, tu irñie-

s-dzâț dipriună armâneaști zboară.

            . .

s-nu cheară limba-nă, yișteari

            yie,

că nu-ari, cum nă-i grailu, ahtari

            dhoară !

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.