În cinstea zilei naționale a României, 10 mai 1905, sultanul Abdul Hamid II dă o iradea (decret) care confirmă drepturile comunității române din Imperiul Otoman.
Iradeaua confirmă dreptul românilor de a-și alege primari, și să continue educația în școlile de limba română și dialectul aromân. Pentru România, este un simbol al bunei înțelegeri dintre tânărul regat și Imperiul Otoman, momentul afirmării plenare a românilor din Balcani. În acest context favorabil, Nicolae Batzaria devine, mai târziu, senator și apoi ministru al lucrărilor publice al Imperiului Otoman.
Și pentru culoarea acelor timpuri și pentru savoarea texctului, redăm mai jos un fragment din iradea:
”Majestatea sa Imperială, sultanul, care în sentimentele sale de înaltă justiţie şi îngrijire părintească pentru popoarele sale, îşi întinde binefacerile şi favorurile sale asupra tuturor supuşilor săi credincioşi, fără deosebire de rasă, nici religiune, luând în consideraţie suplicele supuse, în timpul din urmă, la picioarele tronului imperial de către supuşii săi valahi, a binevoit să ordone că, în virtutea drepturilor civile, de care dânşii se bucură cu acelaşi titlu ca şi ceilalţi supuşi nemusulmani, comunităţile lor să desemneze pe muhtari (primari) conform cu regulamentele în vigoare; ca, după cum se practică pentru celelalte comunităţi, membrii valahi să fie deopotrivă admişi, după regulă, în consiliile administrative şi ca înlesniri să fie acordate de către autorităţile imperiale pentru profesori numiţi de către zisele comunităţi pentru inspectarea şcolilor şi îndeplinirea formalităţilor dictate de legile Imperiului pentru deschiderea noilor stabilimente şcolare. Această ordonanţă imperială a fost comunicată departamentelor respective pentru executarea ei.”
Sursa: Pagina de fb a Departamentului pentru Romanii de Pretutindeni (DRP)
