Bustul preotului Papa Llambro Ballamaçi va fi dezvelit în ziua de 10 MAI 2021 la Corcea – Albania. Locul o sa fie langa biserica Sf.Sotir, parcul “Rinia”.

Bustul este realizat de sculptorul Zisa Musha din Fier.

Cererea pentru amplasarea bustului eroului martir a fost depusă de Uniunea Națională a Aromânilor din Albania, Liga Aromânilor din Albania și Fundația Culturală „Nicolae Iorga” anul trecut la data de 06.08.2020 câtre Primăria Corcea.

PAPA LLAMBRO BALLAMACI (PROFESOR AL POPORULUI)

(VIAȚĂ ȘI MUNCA)

Preotul și profesorul neobosit Papa Llambro Ballamaci s-a născut în 1850. A studiat la gimnaziul din Korca, în orașul său natal, unde a devenit preot în 1879, precum și profesor de pictură într-o școală greacă unde era el însuși student. Curând se va îndrepta spre România, spre București pentru a deschide unele școli din fostul Imperiu Otoman. A studiat un an la Curtea de Argeș,iar cunoașterea bine a limbii române se întoarce în Macedonia unde deschide o școală la Prilep în 1881. Apoi s-a întors la Korca și a deschis o școală în Partea superioară este locuită doar de aromâni. Mai târziu deschide o școală în limba română și apoi o școală în limba albaneză. La sfarsitul fiecărui an școlar i se acorda elevilor un certificat intitulat “Prima Școala Romanească”.

Papa Llambro Ballamaci nu s-a oprit aici și a deschis mai multe școli în: Voskopoja, Shipske, Lenie, Nicea, Grabova, Vithkuq, Elbasan, Berat etc.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, aromânii din Balcani și-au sporit eforturile de a crea o Episcopie în Macedonia. Papa Llambro Ballamaci fiind la Constantinopolul între 1891-1895 a încercat să realizeze acest lucru dar fără succes. Pentru a ajunge mai târziu în România și a ajuta patrioții săi albanezi care pregăteau Independența Albaniei și ieșirea lor din influența Patriarhiei Constantinopolului. Fondată în 1898 în Korca continuând activități culturale în școlile aromâne unde Patriarhia Greceasca de furie a încercat să-l trimită în exil. În 1906 este acuzat ca autor al uciderii mitropolitului grec din Korca- Fotios, fapt pentru care se arestează toți membrii familiei Ballamaci. În momentul primului război balcanic Grecii înconjoară Korca, în căutarea preotului neobosit și profesor. În noiembrie 1913, căpitanul grecilor andartes l-a arestat pe Nikuta Ballama la Korca , fiul Papei Llambro Ballamaci, care la acea vreme era inspector a Școlilor aromâne din Albania. Nikuta reușește să scape la Constantinopol și continuă protestele împotriva teoriei grecești pentru a-i face pe aromâni să lupte pentru armata greacă. De fapt, grecii credeau ca avandoui pe Aromani in partea lor era mai usor sa faca pe Korca parte a Greciei, ceea ce nu s-a realizat pentru că aromânii s-au alăturat albanezilor și a devenit imposibil.

Iată soarta Papei Llambro Ballamaci, care a unit sufletul Aromani cu cea a albanezilor pentru a salva orașul Korca.

Daca veneau moartea sa era sigura. Baionetele l-ar fi intepenit fara nici o mila in orice parte a corpului. L-ar fi masacrat crudel pan ace sufletul lui ar fi tipat si iarasi nu-ar fi credut ca a murit. Mort fiind l-ar fi omorat din nou de frica ca ar fi inviiat din nou.

Dacă nu ar veni, el ar putea trăi mult și a vedea ce s-ar întâmpla cu soarta orasului Korça; altfel ochii i-ar rămâne deschisi chiar și după moarte, cu îngrijorarea a ceea ce s-ar întâmpla cu Korça după aceea.

La toate acestea, Papa Llambro Ballamaçi s-a gândit la acele zile când se afla la Korça si cand

începuse un adevărat masacru. Au fost măcelăriți pe străzile orașului fără milă femei și copii.

La 20 martie, conform calendarului vechi, sau la 2 aprilie 1914, conform calendarului din Așa-numita „Răscoală a Epirului de Nord” izbucnise în Korça.

Grecii îi masacrau pe toți cei care ieșiseră împotriva lor. Papa Llambro Ballamaçi a fost unul dintre ei. Pentru Ballamaci nu a existat nici o îndoială, vor veni să-l ia și din acee zi nu-ar putea se întoarcă acasă.

II.

Au venit la casa Papei Llambro Ballamaci după trei zile de lupte, pe 23 martie sau 5 aprilie cu noul calendar. Cum i-au înconjurat casa, cineva din Andartes a început să strige: “Papa Llambro, ieși afară ca te cheama!” Ballamaçi a stat o clipă gândindu-se. Ce ar putea face mai mult în cele momente? Nu avea altă alegere. Trebuia să iasă din casă se îndrepta spre moarte. Ei nu intenționau să-l ierte pe Papa pentru acest lucru Llambro Ballamaçi știa. Nu a fost prima dată când au încercat să-l omoare, dar până atunci nu avuseseră niciodată curajul. De data aceasta nu nu i ramas nicio șansă de se salva.

Orașul căzuse în mâinile Andartilor și străzile din Korça erau plin de sange. O mică obiecție era suficient sa fii decapitat. Dar cu Papa Llambro aveau conturi vechi, acum trebuia să le plateasca pe toate cu viața lui.

În 1883, Ballamaçi a deschis în România sala de clasă românească pe care copiii din aromani să-și învețe limba și copiii albanezi, care au mers la această școală le-a învățat în secret limba albaneză. Toate acestea au căzut pe urechii bisericii grecești. Despotul din Korça aproape că a luat-o razna. A fost mai ușor pentru Despot să moară de disperare sau să se sinucidă pe vreun canal prin care treceau apele mai degrabă decât să auda spunând că limba albaneză era reînviată.

El a făcut tot posibilul să-l raporteze guvernului turc, sperând ca sultanul ar fi auzit că acest om îi învăța pe copiii lui Korça limba albaneză siar ordona să fie decapitat Papa Llambros, dar de fapt nu a fost așa s-a întâmplat. Școala românească se afla sub protecția statului român. În Certificatele care se elibereau din acea școală erau marcate: Korçë-Albania. Chestia acesta a făcut ca despotul din Korça să intre într-o disperare și mai profundă. Deschiderea salei de clasă românească și Papa Llambro Ballamaç nu au putut fi uitate vreodată. Ballamaçi Ii facea zile fripte despotului.

III.

Andartii care au înconjurat casa Papei Llambro Ballamaçi au continuat să aștepte ieșirea lui din casă. Dacă mai intârzia, atunci ar intraînăuntru și l-ar târâ de acolo trăgându-l. Vocea unui din andarti s-a auzit din nou: “Papa Llambro, ieși că esti căutat!” În toate strazile din Korça se auzeau mpușcături și țipete de femei. Undeva,pe alei, se tăiau capetele oamenilor și se ardeau casele lor. A fost o luptă pentru viata sau moarte. Nu se știa câți au fost uciși. Trupurile armatei locale sau așa cum erau numite altfel „trupe de jandarmerie”, luptau de trei zile împotriva andartilor.

Iesirea lui Ballamaçi era așteptata cu nerăbdare. Mitropolitul din Korça i-a informat pe Andarti despre tot ce știa despre papa Llambro Ballamaci. În an 1887, Pandeli Sotiri din Selcka, Gjirokastra, a deschis prima sală de clasă Albaneză în Korça. Mulți băieți și fete au mers la școala respectivă, dar biserică Greaca a făcut tot posibilul pentru a intimida părinții care doreau să-i învețe copiii lor limba albaneză. Cine si ar fi adus copii la scoala ar fi dat afara de biserica și ar rămâne blestemat generație după generație. Nici măcar în lumea cealaltăar fi loc pentru ei.

Și biserica greacă a reușit să facă ce si a dorit. Copiii ortodocși au abandonat Școală albaneză. Sala de clasă era în pericol de închidere. Acum despotul din Korçanu abia ce nu murea de bucurie, dar zâmbetul i-a fost tăiat în mijloc de Papa Llambro Ballamaçi. El a luat jumătate din elevii români și i-a adus la prima scoală albaneză. Ei ar sta acolo până la copii Indepartati de frică, s-ar fi întorsi. Acum trebuia să dea socoteală si pentru acest lucru. Papa Llambro se pregătea să iasă.

Știa că nu se va mai întoarce niciodată. Acasă la Ballamaçi, nopțile târziu, venea Orhan bej Pojani, Thimi Marko, Mahmud bej Pojani etc. Se adunau în jurul focului și vorbeau despre limba albaneză și apoi cantau o melodie care le plăcea foarte mult:

“Până la acest creveți străini /,

Până la acest tiran, acest barbar /,

Ne vei călca pe gât, nu spune /,

Până când ne va ucide în viață în mormânt … ”

– Orhan Pojani care arăta ca o bucată de stâncă care nu putea tânjidupă nimic, a plâns fără a opri cântecul.

Andartii care înconjuraseră casa Papei Llambro Ballamac sosiseră să se răzbune pentru tot ce făcuse Papa Llambroja împotriva bisericii Greacesti. Au vrut întotdeauna să-l omoare, dar nu au putut niciodată. Asasinarea sa ar putea aduce mari necazuri și resentimente credincioșilor Valahi. Încercaseră constant să-l intimideze, dar fără rezultat. L-au amenințat chiar cu moartea, dar din nou nu a renunțat la drumul său. În 1890 a plecat la Istanbul ca delegat pentru a înființa o episcopie Română în Turcia. În acest timp a avut ocazia să se întâlnească cu Naim Frashëri, cu Murat Toptan și alți patrioți. Papa Llambro Ballamaçi a ajutat pentru răspândirea limbei albaneze. Prin consulatul român, a adus din Bucureștiul in Istanbul cărți albaneze si le inmanea lui Naim Frashëri, pentru ca acesta să le livreze unde era cel mai mult nevoie

Într-o zi, când bătea la poarta lui Naim, a vazut sa vina în această casă Rifat Frashëri, fost director general al sănătății. S-au salutat unul cu celălalt și au intrat în interiorul casei. Rifat nu l-a cunoscut pe Ballamaci și a plecat să urmeze îndeaproape fiecare acțiune a preotului. A observat că Naimi s-a bucurat să-l vadă pe acel om și l-a primit cu mult dor. Și când Ballamaçi nu era încă așezat, Rifat și-a dat seama că preotul avea ceva ascuns în mânecile largi ale rasei. Ce ar scoate din ea? Rifat a așteptat să vadă ce se va întâmpla. Dintr-o dată din mânecile largi ale preotului au iesit o grămadă de cărți în limba albaneză care nu au fost publicate. Naimi a știut întotdeauna ce se ascundea în el acele mâneci.

V

În 1895, Ballamaçi a plecat în România pentru a ajuta cauza albaneză. A stat acolo trei ani. S-a întors la Korça în 1898. Papa Llambro devenea din ce în ce mai înspăimântător pentru biserica greacă. Patriarhia din Istanbulul i-a cerut sultanului Abdyl Hamiti să-l exileze de la Korça pentru a nu se mai intoarce niciodată în acest oraș. După mult efort, Patriarhia a reușit scop. Ordinul de exilare a lui Ballamaçi a sosit în Korça în 1900.

L-ar fi putut exila într-un colț îndepărtat al lumii, dacă mitariful din Korça, Ali Pasa Delvina nu ar fi păstrat ascuns acest ordin de exilare a lui Ballamaci. Mai târziu, cu ordiinea lui Mehmet Delvina și cu cunoștințele mytesarfiului, Ali Pasha, Ballmaçi împreună cu fratele său Spiro, a plecat la Istanbul, unde cu ajutorul patrioților au reusit sa închida problema exilului. Din nou a continuat să coopereze pentru Albania și înfrângea oricărei încercări a Andartilor împotriva albanezilor.

VI.

Ies afară”, a spus Ballamaçi familiei, „dar nu vă faceți griji. Voi merge și mă voi întoarce din nou, ca întotdeauna, nu este prima ce mi se întâmplă și voi o știi.” Totuși, a încercat să fi cât mai calm desi de data asta nu stia dacă se va întoarce viu. „Nu ieși din casă.”- a poruncit și după aceea a ieșit. Au fost lupte pe toate cele patru părți ale orașului. Locuitorii satelor din jur luaseră armele și veneau în ajutorul locuitorilor din Korca. Toți erau gata să moară și să nu permită răpirea țării de către grecii andarti.

trupele de jandarmerie reușiseră ca de trei zile sa restranga cercul andartilor. Pentru bandele grecești, numite „batalioane sfinte ”, ziua de mâine n-ar fi deloc mai bună. Sfarsitul lor era rapid.

Lunetistii trupelor autoproclamate, Kristo Pema,Qerim Butka, Koli Laluci, Zenel Plasa și alții, împreună cu consulul American în Korça, dl. Spencer, majori olandezi Rüller, Snellen e

Vallenhofen, căpitanii olandezi Mallinkcroft, Durman și căpitanul e trupele autoproclamate, Leopold de Ghilard, au luptat puternic.

Andartii, însă, au încercat să fie triumfători, puternici și invincibili, zei al orasului Korça. Din prima zi a „răscoalei”, cu ajutorul preoților s-au suit pe balconul Mitropoliei si au pus steagul grecesc, arătând că de acum înainte Korça nu a fost altceva decât o bucată de pământ grecesc.

Complotul a fost organizat de Despot Jakov și Consiliul Metropolitan.

Cu toate acestea, pentru Andarti, cel mai oribil lucru nu se întâmplase încă. Era de așteptat că

foarte curând sa soseasca trupele albaneze din toate părțile. Ballamaçi era convins că Korça nu se va preda niciodată, chiar dacă sângele s-ar fi vărsat ca un râu. Închise ușa casei și se îndreptă spre andarti . Aei cereau cu orice conditie moartea sa.

VII.

Așa i se întâmplase lui papa Llambro Ballamaci si în decembrie a anului 1912, când grecii au intrat în Korça pentru prima dată. Chiar și atunci, un grup de criminali, a făcut prima vizită la el acasă. Le trimisese insusi comandantul armatei grecești Damianos și căpitanul Chondas Vardhas. Au avut ordine să-i dea un glonț în cap și să se spele pe mâini odată pentru totdeauna cu el dar nu au putut.

Oamenii din cartier au venit și au tăiat drumul gangsterilor din Grecia. „Nu-l atingeți pe papa Llambro!” A fost cererea lor. Grupa de gangsterii nu au vrut să se retragă, dar executrea ordinului pe care îl aveau nu a fost posibilă. Pot apărea evenimente neprevăzute. A fost obligata să se retragă.

Locuitorii din cartierul „Barç”, vlahii din Korça, i-au cerut comandantului Damiano

Sa il lase in pace pe Papa Llambro. De asemenea, s-au plâns de andarti, dar răspunsul lui

Damianos a fost: “Știu ce fac!” Cercetătorul Ilo Mitkë Qafëzesi descrie continuarea acestui eveniment după cum urmează:

În seara acelei zile, un ofițer de stat major vine la Papa Llambros Grec, căpitanul Apostolidhis, pentru a investiga evenimentele zilei. Cu acesya ocazie când papa Llambro a mustrat comportamentul slab al lor care incearca sa schimve inștiința pură a altor națiuni, s-a aprins un duel de conversație între preot și ofițer pe tema rasei populației din Korca.

Un om cu cunoștințe, ofițerul grec, dar cu acea mentalitate putredă pe care o au toți conaționalii săi, care confunda naționalitatea cu religia, a insistat spunând că populația din Korça este creștină si neapărat greacă. A fost vechea mentalitate elenă dupa care (orice creștin ortodox din lume este elen).

Degeaba papa Llambro și-a obosit gura pentru a umple mintea domnului Apostolidhis că în Korça nu existau alți greci decât Thanas Fotografi, chiar dacă frații s-au răspândit atât în ​ Albania, cât și în întregime Balcanii de Sud de pe vremea ridurilor diferitelor popoare “

VIII

Când lui căpitan Apostolidhi nu i-a mai rămas nimic de spus, a deschis ușa și a ieșit insultat și disperat din casa Papei Llambros. “Acest om vrea glonțul “, – gândi căpitanul grec, ba chiar a început să spună că a început să pună la cale un plan unic pentru a-l ucide. Ce se zvonea s-a răspândit în toată Korça. Cei care l-au iubit cu adevărat pe papa Lambro au alergat să-l ajute.

Cercetătorul Ilo Mitkë Qafëzezi, în urma descrierii acestui eveniment, scrie:

„În câteva zile, s-a răspândit vestea că Papa Llambro va fi asasinat. Primul dintre prietenii lui care a dat glas pericolului despre care se zvonea a fost onorabilul negustor din Korça Mitro Lamo (Skëndi), care s-a oferit sa-l ia in casa până ce depășeste pericolul, dar Papa Llambro nu a vrut, spunându-i că nu are dușmănie. După aceea, lordul Kennedy si doamna sa au vrut să-l ducă acasă, dar niciunul dintre aceștia nu ainteles motivul că ca preot nu poate să-și părăsească poporul și biserica ”.

Cu toate acestea, Andartii încă nu îndrăzneau să efectueze planul de asasinare. Mai Mult 1914, când regele Wilhem Wid a venit în Albania, a fost foarte fericit, sperand că Albania va deveni mai bine. Ilo Mitkë Qafëzesi continuă așa această descriere: „Papa Llambro și-a trimis fiul său Nikuc cu delegația din Korça să-l întâmpine împreună cu un cadou din partea preotului: chipul lui Gjergj Skënderbeu, pictat în ulei de tatăl Papei Llambros, Nastas Zograf Bullamaçi la 1876 ”. Deja mergea spre andarti care îl așteptau pe pragul casei.

IX

Ballamaçi se îndreptă spre ei. AndartI așteptau cu nerăbdare acel moment. Banda era condusa de așa-numitul „căpitan” Nikos Thrakas. Au început să-l controleze prin buzunare. Nu fuseseră altceva decât o grămadă de bătăuși veniti din Grecia. Se numeau „căpitanii”.

Când a fost găsită o cheie în buzunarele Papei Llambros, entuziasmul lor a trecut peste fiecare

ţintă. Căpitanul Thrakas a smuls cheia și a intrat însoțit de niște andarti la casa Papei Llambros. Au verificat totul, chiar și sertarul în care Ballamaçi și-a păstrat economiile și au luat de acolo tot ce au găsit. În loc de bani, au lăsat fotografia lui Despot Foti, parcă ar arăta că nuau fost o grămadă de hoți obișnuiți unși cu 5 cenți, dar pentru că se răzbunau pentru asasinarea lui Despot Foti în 1906. Într-adevăr intre despot Foti și patrioții Korça, vrăjmășia se adâncise de mult.

Foti dorea cu orice preț să-i împartă pe albanezi. Exact în acest moment la rândul său, a pregătit asasinarea lui Spiro Vani Kosturi. Patrioți albanezi s-au răzbunte prin uciderea despotului în satul Bradvica din Korca, în timp ce încerca să ne întâlneasca cu andarti.

X.

Apoi s-au întors la Papa Llambro Ballamaçi. S-au repezit peste el și au pornitîmpușcă-l cu baionete. Sângele a acoperit întregul corp al Papei Llambros. A căzut și a înviat, a murit și a înviat din nou. Îl conduceau spre malul Shëndëlliei. Tot ceea ce se întâmpla, locuitorii cartierului îl urmăreau cu groaza din ferestrele caselor. Nimeni nu îndrăznea să-l ajute. Ei erau dispus să omoare pe oricine chiar și pentru o jumătate de cuvânt.

Au plâns în tăcere și s-au rugat pentru Papa Llambron. El a putut ajunge la malul Shëndëlliei, acolo s- a rupt și a căzut pentru a nu se mai întoarce niciodată la casa lui. În aceeași zi, Andartii l-au executat pe fratele său, Sotir Ballamaci. După ei l-au executat pe Vasil Tallabakun dhe Vangjel Balojana. Apoi s-au dus sa-l ia Vasil Facen, dar el, când a văzut că se apropie de casa lui, s-a sinucis. Văzuse de la ferestrele casei toate torturile pe care le înlăturaseră concetățenii săi. A cincea zi de luptă, așa-numitei „Răscoală a Vorioepirit ”a fost infranta.

Trupele albaneze sosiseră. Primul care a sosit a fost căpitanul Kajo. După el a venit Agush Çaushi de la Starova din Pogradec, Gani Butka, Zalo Prodani și Hysen Pirgu. Andarti rămasi înconjurati , fără nici-o speranța au început să iasa cu mâinile ridicate și cerând milă.

Viața durea.

În aceeași zi, a fost înființată o comisie sub conducerea primarului Pandeli Vangjeli, adjunctul prefectului Abdyl Ypi, maiorul Snellen Van Vallenhofen și Kristo Floqi, care au judecat pe toți cei care au ucis oameni nevinovati.

XI

Până în acel moment nimeni nu știa exact ce s-a întâmplat, cât a fost numărul de uciși și răniți. Abia după sfârșitul luptelor a început sa se clarifice totul.

Potrivit ziarului „Koha”, joi, 17 aprilie 1914, au ramas ucisi 26 de albanezi

printre care Papa Llambro Ballamaçi, fratele său Sotiri și 6 alti vlahi. Răniții au fost 17. Au fost găsiți și în apropierea orașului Korça 30 de morți, locuitori ai unor sate care ieșiseră în apărarea Korçei . Au fost găsițe 8 femei ucise și 8 rănite Trei dintre ele au fost sacrificate pentru că erau cunoscute ca femei cu sentimente naționale pronunțate. Una dintre ele a fost

Valah. Acestea au fost primele date, raportate de ziarele vremii, dar numărul celor uciși a ajuns la 112 persoane

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.