Cum u cănăscui mara artistă(zugrafă) cu orighină arbinişuscă, Lika Ianko

Lika Llazar Ianko(Grabova) 
Scrisa s-publică di prota oară, la 20.11.2013 întru gazeta “Shqiptarja.com”.

Cum u cănăscui mara artistă(zugrafă) cu orighină arbinişuscă, Lika Ianko

Di Nadire Buzo
 
Critiţľi a artilui îľi u încľem “Pcaso cu fustani”…! Ună încľimari ti adunara a riacuitirľei, ţi s-organizeaşti aztădz la ora 18:00 di Consulata a Tăñiľei a Vurgăriľei tru Arbinişii şi di Galeria Naţională a Artloru cu cazlu 85-ľia a aniversariľei ali amăntarea a zografiľei Lika Janko(1928 – 2001), ñă îľi u dăştiptă acutira, respectlu şi vreara ti aistă mari artistă(zugrafă) cu orighină arbinişuscă.
Lica Ianko esti numa a ľei a artlui, cu ţi firma famoasli tabluri şi cu ţi vă fiţea numă pit duñeau. Numa a ľei di-averu esti Evaghelia Grabova. Dadisa a ľei area dit hoara Luncă a Pogradeţlui, încăt tatislu Llazar Grabova a Gramşlui, ună taifă patriotică, ţi contribută la alumtea ti independenţa a Arbinişiľei şi cu vinira a Guernľei Democratică, ma astruchira a Revoluţionlui a Cirşarlui şi cădera a Guvernľei a Nolilui s-obligă ta sfugă tru imigraţie, întru loclu viţinu Vurgării, aţia iu Rinaşterľi anoşţ di-tu chiroulu a Naumlui Vechilhargilu şi cama înclo vi s-continuea di ilegala activitetlu a loru patriotic. Llazarlu şi taifa a lui bănară în Vurgării, niagărşită patria a loru. Escu sentit privilegiat ţi s-am posibilitatea s-îľi u am Lica Iancu prezentă ca partia a unui filmu decumentaru titulatu “Oaspăţăľia vlecľi în chiroi moderni”, întru ţi s-trăitescu soţiţili arbinişusţi a imigraţionlui întru añi şi activitetlu a loru cultural şi patriotic ca soţita “Scanderbeg” tru caplu a ľei patriotlu succesorlu a Rinaşterloru Thoma Caciorlu, arbineaşilogu, cercetătorlu(ricercatoru) şi ti mulţă añi îndreptător a catedriľei a Abanolighiľei, ţi area prota limbă la Universitetlu vurgar ti limbi ect.ect. La simpoziumlu ţi s-realiză ti tiñia di 28-29 a Brumarlui şi a sărbătoarirloru aştloru yiurtii diadun cu ambasada arbunişuscă şi soţita a oapătăľei Vurgări-Arbinişii fură multu impresionanti. Doamnil elegant cu orghină di Curceaua era tuti cu pălării şi cu învăşteari mondani multu muşeati. Tuţ aişţ vruţ a patriľei au fut în centru a atenției tradițiiľei, cultura, istoria şi artlu arbănesu s-elaboreadză cu aţeli îndupureari continuiti a statului Vurgar. Aţia avdzăm spunerli di ali mara artistă Lika Janko, ţi nu singur că avea amintat numeroase premii naţionale și internaţionale, ma ş-pri în aţel an, di a neamsľei 2000 di femini pictori(zugrafi) famosi din întreaga duñeauă avea aminteat şi premlu maru a Universitatlui din Cambridge ca “Femină a Anului”. 

Cţea pictora(zugrafa) Ianko accepta s-intervista?

Documentarlu îľi u reaizai în 1999, cănd artista Lika Janko (Evanghelică Grabova-numa a ľei reală) era ninga în viață, că după vărnu un an și păţăni meşi, ea s-împărţă dit bană, și transmitera a hăbariľei s-feaţi pi-tu cu filmaărli di aştilui documentaru , întru Clan TV. Artista şi muľeara mari bănă şi s-feaţi famoază tru Vurgării, ma orighina a ľei arbinişuscă nu îľi u agărşi putei. Mi chiudusii cănd înviţeai că ea ti mulţă añi  nu îľi avea alăsată ta s-îľi u fotografari ică s-îľi u filma, nu didea interviuri şi nu ciucutea cu multu oamñi. Aistă tristeaţă şi delusion îľi avea vănită di conseguendza di un mari ecuivocu, cănd un ambassador arbinişuscu acreditu în statlu Vurgar, tru chirolu a komunizmlui, asistă la ună expozită a pictorľei mari. Întru expozită mutri picturi moderni şi impresionisti a chiroului, elu impresionatu dit expozita şi îľi îndriptă: “Doamnă ma că vă s-areai tru Arbinişii cu aistă expozită vă s-ti pătrădzai pit hăpsañi!” Răspusra a pictorľei cu orighină arbinişuscă era rebilipsită și aspră. Aţea cu agra şi multu rănită u scoasi nafoară ambasadorlu, ţi cu tut funxionlu şi împrejurărli a chiroului îľi diţea un di-averu mari. Ma elu îľi căftă scuză cu umilință multu ori, ma încot. Lika Janko nu îľi u accepta ma, ţi dapoia esti şuţătă în leghendă aistu factu, că nu prănea niţi s-erea filmată ică fotografiată di niţiunu. Ti pănă căt ea ti loclu a ľei vrutu Arbinişii, ţi părinţľi şi oaspľi îľi u avea învăteată că era un loc cu istorie mari cu ună natură părmithească, iu oamñiľi a patriľei a ľei işin vruţoş, duruţoş ca năsă ea şi apropiaţľi şi tut oaspăţăľia şi  patrioţľi ţi cunuştea. Ea avea yinsiută în tută bana a ľei s-nidzea s-îľi u vizitea patria a ľei, apropiaţiľi, praglu a uşľei, vimtlu a pădurloru, a munţiloru şi arăiloru şi încăt năsă aşteaptă s-vinea tuş tru aţea dzuuă vărnu îľi dzăsi că aco vă s-pătrudzea în hăpsañi, că oamñiľi fuscărcan agri şi arăi, anti-artu, asasiñi, hăpsănitori, uruţ, fără pisti. Cţea vă s-pătridzea tru hăpseañi, ţi avea faptă singur că îľi u vrea artlu şi duñeaua unăsoi cu patria a ľei. Pictora(zugrafa)modernă cu făndăzii arală lirică şi  mistică, nu putea s-prănea aită dsăţeari: “Ma s-areai aco întru Arbinişii, vă s-areai pătrădzăt a hăpsanloru!”, ti aţea ea îľi urăşti multu aţeu om şi cţea năsu îľi dzăsi di-avera, curajindalui multu şi cţea area parti aţlui sistemu. Ea nu putea s-îľi u aduchea că di indiferentă că dauli loţľi Arbinişia şi Vurgăria erea parti a sistemlui comunistu a estului, întru locu a ľei area cama agru. Arbinişia şi Vurgăria erea parti a sistemlui comunistu a estului, întru locu a ľei area cama agru. Ma scupa Lică u ştiea că patria a ľei a orighinľei avea pictorlu postcubistu Ibrahim Kodra, ţi şi elu bănea dăparti a loclui a lui. Ea u ştiea multu ghini că un scritoru maru a duñealuľei, s-traduţea întru Vurgării, di oaspa şi colega a ľei Marina Marinova, ţi ea u traduţea Ismail Cadarelu, ma şi ľea premi mari nuntru şi nafoară di statu. Ti aţea a mariľei Lica Iancu nu îľi nidzea mintea că şi Cadarelu tru loclu a lui s-censura, provoca, şantaja tituna. Ti aţea Lika Ianco ică Evanghelia Grabova, după  şoclu maru  ţi avdză ti loclu a ľei, aveasca dzăsă că deciză ta s-nu ciucutea putei ma cu oamñi ţi vinea di dăparti că poati s-îľi aduţea vărnă hăbari slăbitoasă ca aţeu ţi avdză di arbăneslu ambassador. Ti aistă nu pranea niţ s-fotografa şi niţ s-filma, şi ti un chirou  cănd s-adorea nuntru şi nafoară di statlu vărgăreascu.
 
Cum  agiumşu s-îľi u convingui Lica Ianco ti intervistări?
 
Escu hărălitică că putui s-îľi u adunneam. Îľi sunt ricunoscător a Dumnidzălui și a domnlui George Stamenov. Pictor(zgrafu) cănăscut vărgărescu şi petagou la Universitelu a Artiloru Muşeati în Sofie. Dada Gheorghilui era oaspă îngustă a Licľei Ianco. Gheorghilu, un ficioru multu simpaticu şi intelectualu s-spusi multu dăsfaptu şi multu colaborativu. Elu ni spusi că pictora cama mari vurgară cu dimensiuni duñeauoasi esti cu orighină arbinişuscă, şi gri cu multu respectu şi vreari ti năsă. „ Esti ună muľeară mari ma multu diskretă nu vea s-da intervisti s-fotografească ică s-filmească”, tha. Noi îľi s-dimăndăm s-ni părmitea un aduneari că anda aveam faptă multu cilistisiri, ma nu fu putută s-îľi făţeam aţea şi întru un chirou relativu şcurtu a chiundrirľei anoastră. Elu ni primisi, di nispunera a identitlui, ţi îľi u avea avdzătă di  diadunpatrioţľi , oaspľi a pictorľei, accentuatăndalui că macă s-putea că erea auşeatcu şi nu ghini cu săntati. 
După a dzuuăľei a măniľei elu ni dzăsi că ea nu pranea că area lăndzătă. Poati s-area di-avera aistă, ma noi îľi u suspectăm di exacta di undzira îmbănată dit a añiloru, ma şi di noi di un soi modu. Ni area fixată în minti că: cătvărnăoară minciuneşti cănd dzăţ di-averlu. Îľi s-dimindăm a Gheorghilui multu candea tut ţido area întru măñăľi a lui, îľi dzăsămă că nu vă s-îľi u acurmeam cu întribari şi eeram tru alti chiroi, că Arbinişia tora ari faptă multu progresu tru democraţii, şi că aveam pictori(zografăñ) mari ţi s-cunuştea tru duñeau că vă s-încľimam cu tut suflitlu s-vinea tru Arbinişii. – Uuu di averu u tiľă Gjerghilui, vă s-vinim diadunu, şi añia ñă arăseaşti multu ta yinu tru Arbinişii, că am avdzătă di-averu că ari imneată multu di căt partea a artlui. Esti ghini s-făţeam şi geminara a Academiloru a Artlui a Sofiľei şi a Tiranľei…. Aşiţ zburira continui entuziastă, spunăndalui şi făntăzindakui ti artlu şi artiştii, şi alăxirili a neamsľei a locurloru. A măniľei lomă hăbaarea hiroasă, că după a prăndzlui la ora 17.00 vă s-nidzeam în casa studio a pctoriľjei mari. Area etajlu a sonlui a unui palatu ordinaru, ţi s-mutrea ca papafingu. Ună casă modestă rumui, cu boiuri, furci,picturi, căvanozi, cănaci şi ună trapeză adăreat multu muşată a namsiľei cu peaji a toamniľei culori-culori. Ună mizerie uiñisită plăcută. Ună plasă di maramangă mari alăseată di singură năsă ti pictureari cama amăneată. “Viaţa esti ca aistă păndză a maramagľei, că ma s-araupă perlu, aidi  s-îľi u acaţ, s-aspardzi tutlu, inchisindalui di prota şi aşiţ năpoi ma că s-arupă…” – zburea năsă pri limba vurgară.   
A prtlui contact cy artista 
 
Cănd s-aparu di prota di la udailu a somnlui, aşiţ di prota neglijentă şi ni stisesă, ună muľeară cu truplu delicată şi săntati păţăni, iu ti chiudusira mari după a ţiţlui minuti ni spăru că area muľeara cama muşeată a duñeauľei. Dipi a ocľiloru aroşiţ şi lăcărmaţi, îľi curea luñină şi ghineaţă, ea gri năheamă cu calma, supusi un şi unu a unei di picturili spăndzirati pri muru: „Bună seara singurami!”, Secreta seară”, „Yinisu ti azbureari”, „Puľi nu căntu în singurami”, „ Autoportretu în luţeafiru”, „Extraterrestrials”( pictura ţi ari amănteată premlu mari internaţional în anlu 1975) „Şeclu XXI”. 
Aşiţ îľi u avea titlu şi expozita ti vă s-îľi u dăsfăţea după a niscănţlui meşi. Picrura iu un pesku mari îľi u măca ñiclu s-titula “Lăngoara a şeclui”….. Dapoia chiundri la pictura a dadiľei a ľei. Că iu u avea vidzută aistă muľeară munduii cu peri cusiţi împărţăti cu ună viă a namsľei, a păţănľei a slabľei, măna îngărvăsită di avărliga    a belilui munduităoasă învăscută cu lăi. Ñă spru ti un clipu că vidui ata a mea, dădăñiľi balcanţi. Lica grea pri anearga, ti un clipu, s-cilistisi nu singur pri vărgăreaşti, ma şi pri agliseaşti, ni cilistisim tuţľi s-îľi u agiuteam, ma nu ea ni opoziţinea. Area zborlu la ocľi a dadiľei, îľi am faptă cu cărbuñi. – Ma cţea? – vă s-aghiuseam s-îľi u întribam. Exactă aţia arănasi răspusra ţi nu ma îľi u afleam întru niţiuna libă ţi îľi greamă. Ea ni opoziţinea ti caiţido di răspusărli anoastri. Anda stătu ună muşcătură di oară, s-treamburări multu cănd gri zborlu… Malănghiri! – Ti cţea, ee!? – îľi dzăşu treamburată şi sfioasă s-nu îľi u răneam. Aveam fută multu delicată că s-nu sfioasem cu întribeari, că în tritdzera a ľei candea avea ţivea di sticlă. Cţea ocľii a auşatcăloru nu strălucescu, sunt închiruţ, melancoliţ îmbuciţ tru acuitiri a unei viaţă greau. Dizeñili şi picturi a Hristolui şi Stămăriľei ocupa un loc importantu, aisti adusi în artlu a ľei postmodernist. 

 
Întrăbarea tihoasă ţi pictora îľi u liberă
 
Ea nu prănea ţi didea intervistă.
“Artistľi nu spunu cu zboari, ma cu operi”, – vă s-îľi răspundea năsă a dimindarľei a mea. Aream impresionată di tut ţivea di avărliga, macă întru clipu ñă vini întribarea tihoasă. 

Ma tru Arbinişi ai vreari s-yiñ? – şi năsă di nimunduirea ñă s-răspundi:
 – E am multu vreari, la s-undzească căt cama cătroari ţi hibă s-fakă! Ñă au dzăsă că ari natură multu muşeată. Îľi multu sux multu suxesi a esi a colegloru a mei arbineş şi mezi aşteaptu s-ni adunăm. Ni thamatămă în aţeli născănti zboari. Ea spusi multu dor şi vreari. Niîmpărţăm dit aţea muľeară thimatoasă, zantastică, părţălită di soţlu a ľei a sculiľei ţi ni oaspăţără. S-îcľimea Nicola Veriga dit Moscoplea a Curceauľei, ună taifă patriotică cu anami, ţi ni spusi şi gri pri lunga ti orighina a Evangheliľei Grabova, ti viaţea şi opera a ľei, ti Arbinişia şi arbăneşľi. Ni dzăsi că Evanghelia ari fut soţu a sculiľei, feata a lui area pictoră…  .  S-încľimea “Drita”ică pri armăneaşti “Luñină” şi că avea a neamsiľei a Sofiľei ună Galeriă mari, cu idhyea numă, di iu îľi încľimea tuţ artişţľi arbineş s-nidzea şi s-expozea, şi s-făţe activtăţ aco. Entusiastă, munduii că vă s-îľi realizeam promisăli fapti, şi că vă s-mi tuream multu cătroară năpoi la aţea muľeară extraordinară. A că aveam agărşită că eream întru anlu.  Şi artista vă s-erea tituna aţia iu îľi u aveam lăsată, ma ş-cu aţea modestiă şi thimitoasă ţi u aveam aflată. Avrapau ti la Academia a Artiloru, în galerie  şi la Ambasada Vurgărească, cu excepția a bunăvreriľei şi a zburirloru nu putu niţiun ţi s-ni agiutea, ta realizam aţea îľi u aveam vrută. 
Cănd u loai hăbarea lai, că Lica Ianco avea azbureat în ţeru, un mesu după a sorľei a ľei vrută, mi dăspirai multu. Bălstimai vetea şi tiha a loclui a meu şi aţeu a duñeauľei, ţi nu ñu didea puturea a făţerľei aţľei ţi vream ti ghineaţa anoastră. Oaspţľi şi studenţľi ţi înveţu tru statlu a vurgărirľei ñă dzăsră că artista mari Lica Ianco era pătricută cu tutăli săindăsira. Tuţ ţi u lom hăbara amarească eram lăcărmaţ. Aţea ţi mi feaţi multu măndără şi tuchi năheamă chirera a ľei fu că: Tut hăbara şi dzăli a homajiloru, şi pătrăţera a loru tru mediă area faptă cu ilustrara a filmlui a meu documentaru. Aveam faptă ţivea bună, dip puţănă di aţea ţi aveam vrută s-undzea. După păţăni stămăñi tru Arbinişii vinără nipoţľi şi apropiaţľi a artistľei adusăndalui în Galeria Naţională a Artloru un colexion vlecľiu a pictorľei. Întru chirou pit a Abasadľei Vurgărească în Arbinişi căftea fără di altă s-încupărea caseta a filmlui documentaru “Oaspăţăľia vlecľi întru chiroi moderni”. Uniclu filmu a ľei. Dicorsu, îľi u darurui casta cu multu vreari, eram fută tihă hăirilicoasă ñă s-dedi rastlu s-îľi u cănoscu aistă muľeară şi artistă mari ca Lica Ianco, şi îľi u încľiucinai dumnidzăulu ţi mi dusi la năsă, întru chirou ţi aduchi fudzira întru paradislu şi vru s-alăsea aumbra a ľei pisti a tearľei, aşiţ cum lăsă ună operă mari ţi îľi sărbească a oamneamiľei.

GIF Image

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here