Arben Thanasi

Locurile pierdute cu greu pot fi recuperate dar voi căuta puțin în memorie și nu îmi va fi greu ca amintirile pierdute și frumoase să se găsească acolo. Pe măsură ce urmele vieții se găsesc în adâncuri. În acest articol voi extrage din bolta amintirii zile fericite din copilăria mea liniștită.

Provin dintr-o familie aromână din generație în generație, unde bunicii mei au comunicat și au urmat doar riturile și tradițiile acestei minorități.

Sunt multe amintiri care îmi vin în minte din acea perioadă, dar cea mai frumoasă parte și ceea ce mi-a lăsat cea mai mare impresie este organizarea pe care aromânii au făcut-o la nunți.

Petrecerea sau dansul începea duminică pentru băiat și pentru fete joi. Femeile invitate la nuntă s-au dus să cânte la fântână și după ce au făcut toate riturile acolo la fântână, s-au întors cu cântece la casa mirelui.

Mireasa era venită la călare ducând mirele de la braț până la casă. Toată prietenia care a venit la nuntă a adus o vite pentru carne și o pâine.

Acestea sunt tradițiile pe care le-au urmat vlahii din satul meu Sqepur, Berat. Tatăl meu a fost primul profesor din sat și mi-a spus mereu că este foarte greu pentru el să-și învețe elevii, deoarece tot satul vorbea arumană și limba albaneză nu era deloc cunoscută.

A crește într-o familie și un sat cu o populație aromână a fost și este o mare onoare pentru mine.

Mă simt mândru că cercul familial și social cu care am socializat mi-a insuflat virtutea respectului, toleranței și iubirii frățești.

FRATS DI MUMÃ SHI DI UNÃ TATÃ, NOI AROMÃNJ DI ETA TOATÃ…

LIMBA A NOSTÃR AHÃNT, MUSHATÃ

LIMBA ALI ATI SH’ALI DADÃ

LIMBA A NOSTÃR AHÃNT VRUTÃ

DI MULLTS ANJI TÃRCUTÃ

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.