Interviu cu jurnalistul Ergys Gjençaj

În prezent, dumnealui e una dintre cele mai cunoscute voci din jurnalismul albanez. Absolvent al Facultății de Jurnalism și Științe ale Comunicării (FJSC) a Universității din București, Ergys Gjençaj a construit zi de zi după absolvire, profilul unui jurnalist contemporan, unde precizia în transmiterea mesajelor și seriozitatea cu care abordează opinia, îl face o figură îndrăgită a ecranului informativ.

Urmăriți în continuare conversația noastră:

1. După atâția ani în meseria de jurnalist, cu un nume deja format și cu ani de contribuții în jurnalismul albanez contemporan, în ce măsură crezi că ți-a fost de ajutor facultatea la care ai studiat?

Fără îndoială, studiile universitare reprezintă baza pe care un jurnalist (în cazul meu) începe să construiască ceea  ce poate fi numit edificiul cunoștințelor legate de meserie. Am avut norocul să am profesori academicieni calificați și personalități din media românească, iar cunoștințele acumulate de la ei m-au ajutat foarte mult în munca mea. Desigur, mai târziu, munca în teren și-a făcut și ea treaba, iar combinată și cu cunoștințele din anii de studii, s-a reușit crearea unui tablou complet al profesiei.

2. Ți se întâmplă să-ți amintești de perioada de studii și dacă da, care sunt primele amintiri care îți vin în minte?

Fără îndoială, cele mai multe amintiri sunt frumoase, dar există și câteva momente dificile prin care am trecut. Vă răspund la întrebare cu primul lucru care mi-a venit în minte din moment ce am citit-o. În primul an al Facultății de Jurnalism și Științe ale Comunicării (FJSC), luni, la ora 8 dimineața, am avut un seminar cu tema: „Scritura de Presă” cu prof. Cristian Popescu. Locuiam în apropierea „Piaței Sudului” și pentru a ajunge la facultate, care se afla în zona „Leu” trebuia să mă trezesc în jurul orei 5:30 și să iau metroul, să schimb liniile de două ori, de la Sudului la Unirea, apoi de la Unirea la Eroilor pentru a  ajunge în sectorul “Leu”. Faptul că trebuia să ieși din casă noaptea în iarna rece a Bucureștiului pentru a ajunge la timp la facultate, cu siguranță nu era un sport pe care l-ai practica de bună voie. Acum, când îmi amintesc cu nostalgie acei ani, spun că aș face din nou acel „sacrificiu” din dimineațile iernelor bucureștene.

3. Astăzi aveți o familie nou-formată și sarcinile dvs. s-au multiplificat în această privință. Le-ați sugera fiicelor voastre să studieze la o universitate din străinătate și, dacă da, ce credeți că nu vor găsi aici?

Răspunzând la întrebare în calitate de părinte, recunosc orbește, ca orice părinte din lume, că oricine îi dorește binele copilul său. Viața este ca un exercițiu care mereu necesit soluții și întrucât lumea se schimbă rapid, răspunsul pe care îl poți da astăzi, mâine vei fi înclinat să îl schimbi, de dragul a cee ace-I mai bine pentru copii.

Da, eu le-aș fi sugerat copiilor mei să studieze în străinătate. Mă refer la studiile universitare. Scopul e de a obține o educație mai completă, deoarece din ceea ce văd aici în Albania, există carențe în procesul de cercetare științifică în universități. Or, cercetarea științifică nu este neapărat făcută doar de profesor, ci și de studenți pentru a-și aprofunda cunoștințele dobândite în auditoriu.

4. Cum ați descrie relațiile dumneavoastră cu România astăzi?

Conexiunile mele directe cu România, din păcate pot spune că sunt puține. Comunic, nu foarte des, prin rețelele de socializare cu colegii de facultate și citesc când am timp mass-media românească online.

5. Care a fost cea mai dificilă perioadă prin care ați trecut după absolvire?

Cea mai dificilă perioadă după studiile mele a fost chiar din primele zile, săptămâni și luni în care m-am întors definitiv la Tirana. Întotdeauna când veneam acasă în vacanță, era frumos și mă distram de minune, deoarece știam că mă voi întoarce la București. Dar când te întorci și știi că a fost ultima călătorie București-Tirana, durează o perioadă pentru a face pace cu tine însuți și a accepta faptul că peste câteva săptămâni nu vei mai lua drumul Tirana-București.

6. Ați simțit vreo aluzie cu referire la studiile dumneavoastră în România, cum că “România eeste o țară din Est” ?

Nu o voi întinde cu răspunsul. NU!

7. Ce loc credeți că ocupă profesioniștii albanezi, instruiți în instituțiile românești, pe piața muncii albaneze?

Mulți tineri albanezi din generația mea au studiat în străinătate, în special Italia, Franța, Anglia, Grecia etc. Dar în ceea ce privește profesioniștii albanezi instruiți în universitățile românești, pot spune că se află în poziții foarte importante ale instituțiilor albaneze. Mă puteți întreba despre un domeniu și vă voi da nu unul, ci mai mult de un nume albanez care a studiat în România.

8. Urmăriți evoluțiile din România, urmăriți mass-media din România?

Cu siguranță urmăresc evoluția evenimentelor din România. Citesc presa românească și încerc să rămân în legătură cu cele mai importante schimbări de acolo. Perioada în care nu m-am separatde telefon sau tableta din mână pentru a urmări evoluțiile „live” din București a fost cea a protestelor civile în masă împotriva schimbărilor legale din sistemul de justiție din România. Reacția civică mi-a adus în mare parte o oarecare mândrie, pentru mine personal explicabilă cu referire la acel popor, pentru opunerrea care au făcut-o la propunerile legale cu privire la pedepsirea fenomenului de corupție de acolo.

9. Dacă în acești ani după ce ați studiat sunteți aici: lucrați pentru o presă largă și de prestigiu și acoperiți un domeniu pe care albanezii îl iubesc: politica, unde vă vedeți după 10 ani?

Permiteți-mi să vă răspund după 10 ani, pentru a spune dacă voi fi acolo unde aș vrea sau nu.

PËRGJIGJU

Ju lutemi shkruani komentin tuaj!
Ju lutem shkruani emrin tuaj këtu