Andon Kristo: “Este nevoie de un interes activ din partea comunității pentru a cunoaște, păstra și dezvolta patrimoniul cultural aromân”

Poetul și economistul, Andon Kristo, de origine aromână, s-a născut la 10.10.1948 în orașul Korça. Are doi copii, o fiică și un fiu. Trăiește și lucrează la Elbasan. A absolvit Facultatea de Economie a Universității din Tirana. În prezent lucrează în studioul său „ATK Auditing” shpk ca auditor juridic, consultanță financiară etc. Are o bogată experiență în domeniul expertizei ca și economist, excelând în mai multe funcții de conducere. Instruit în interiorul și în afara Albaniei, cum ar fi SUA, unde a participat la seminarul pentru aprofundarea cunoștințelor în Economia de Piață, organizat de Universitatea din Nebraska etc., s-a distins, la fel, pentru activitățile din domeniul jurnalismului și al literelor. Printre acestea sunt de menționat: din 1992 a publicat articole, poezii, traduceri în revista “Frăția” organ al SC “Aromânii din Albania”. Din 2011, a publicat articole în revista “Armanamea” organ al SC “Aromanii din Albania, filiala Durrës. Fiind un cunoscător al mai multor limbi, cum ar fi: aromâna (limba maternă), româna, albaneza, rusa, franceza, italiana, engleza Andon Kristo are o bogată activitate în domeniul traducerilor. Câteva din traducerile dl. Kristo sunt: Din albaneză în aromână: romanul „Floarea sângeroasă” de Dhimo Tarusha; „Tragedia din Voskopoja” de Dhori Fallo; „Cronologia vieții lui Alexandru cel Mare” a autorului italian Pietro Citatti. Din aromână în albaneză: antologia „Poezie aromână” cu autori clasici contemporani. Din română în albaneză: „Ibrahim Themo, personalitate balcanică” de Tanase Bujduveanu. În 2004 a primit titlul „Omul anului” din partea revistei „Bana Armaneasca”, București. A fost onorat cu un omagiu la festivalul „Costandin Belimace” din Skopie etc.

z. Kristo, cum a-ti reușit să păstrati atât de bine aromâna și cât de mult o folositi în familia Dvs?

A. KRISTO: M-am născut în 1948 într-o familie cu ambii părinți aromâni. Am fost al șaselea copil și, după 4 ani, s-au născut încă doi. Deci 8 copii. Datorită economiei care se ocupa de zootehnie, am fost nevoiți să ne mutăm iarna pe câmp, lângă mare, în Ksamil; iar vara la munte, de regulă pe colinele Moscopolei. Am dus acest mod de viață până în 1958, când ne-am stabilit la Elbasan. Pînă a merge la școală, în clasa întâi, în 1956, vorbeam doar aromâna. Când am început școala, am învățat limba albaneză. Dar în familie am vorbit doar aromâna, tot timpul. În așa mod am păstrat limba. Soția mea, la fel, e de origine aromână. Ambii copii – am o fată și un băiat, au învățat aromâna în familie și o vorbesc foarte bine chiar și astăzi.

Sunteți printre principalii contribuabili din țara noastră în ceea ce privește conservarea și diseminarea dialectului nostrum. Cum găsiți motivația pentru acest angajament?

A.KRISTO: Conexiunea mea cu limba maternă, limba laptelui mamei, este naturală. Mă bucur din suflet când vorbesc sau aud vorbindu-se în aromână. Deci, rădăcinile sunt cele care hrănesc această emoție, pe care o pot numi iubire nestinsă. Între timp, după 1990, am făcut cunoștință cu literatura publicată timp de câteva secole în limba aromână, de către clasicii noștri. Toți acești factori alcătuiesc ceea ce se numește „antropologie culturală”. Astfel, mi-am exprimat emoțiile prin scrieri, publicate în aromână, în revista „Frâtia”, „Aromânii din Durâs”, sau în alte reviste din afara Albaniei precum „Desteptarea”, „Albanezul”, „Zborul a nostru”, sau chiar în Macedonia, Bulgaria etc.

De asemenea, am tradus în română 6 cărți: romanul “Lilicea Sândzinatâ”, “Traghedia ali Muscopuli”, “Ibrahim Temo, personalitate a lumii Balcaniche”, “Socrat Buba” etc.

După părerea dvs., în ultimii 30 de ani de libertate în exercitarea drepturilor minorităților, care este situația minorității aromâne? Cât de bine e cunoscută, și care credeți că este dimensiunea reală a acestei comunități la noi?

A. KRISTO: În ceea ce privește situația aromânilor din Albania, în prezent, situația este următoarea:

A. Există un număr în scădere a celor care vorbesc aromâna, în special din partea celora care au ajuns târziu  să trăiască în orașe.

b. Există un număr, a celor cu vârsta de peste 50 de ani, care înțeleg și vorbesc câteva cuvinte în aromâna.

c. Între timp, majoritatea tinerilor și a celor sub 50 de ani nu înțeleg și, prin urmare, nici nu vorbesc aromâna.

Cauzele acestei stări a lucrurilor e neutilizarea aromâni nici în școli, nici în viața socială, nici în cea publică. Chiar și unele încercări făcute în mod privat, după 1990 în organizarea cursurilor de limbă aromână, nu au adus nici o schimbare esențială.

În ceea ce privește numărul aromânilor din Albania, în prezent nu putem afirma că ar fi imigrat mulți peste hotare. În baza recensământului din 1937, când populația Albaniei număra un total de 1.095.000 de locuitori; aromânii constituiau 75.000 de locuitori.

Astăzi, populația Albaniei a atins peste 4 milioane de locuitori, indiferent de locul de trai, deci aceasta a crescut de 4 ori.

Dumneavoastră prezentați  știrile în aromână pe canalul RTSH 2 în fiecare zi, de luni până vineri. În ce măsură credeți că a influențat această formă de comunicare cunoașterea dialectului aromân din țara noastră?

A. KRISTO: După publicarea legii „Despre drepturile minorităților”, televiziunea publică albaneză a început să difuzeze știri în toate aceste limbi, inclusiv în aromână. În prezent, există o emisiune de 5 minute de luni până vineri. Se știe că minoritățile de pretutindeni sunt bilingve. Deci, știrea în sine nu este doar informarea, ci și o posibilitate ca comunitatea să o audă în propria limbă. În ceea ce privește întrebarea dvs. referitor la cât de mult  influențează  cunoașterea dialectului aromân această emisiune, probabil există un impact, dar depinde cât de mult e ascultată și cât de interesați sunt oamenii să o urmărească. Puține reacții am avut.

Să ne oprim un pic la limba vorbită, ce credeți că ar contribui ca aceasta să nu se stingă și să-i asigure continuitatea?

A. KRISTO: Pentru a păstra aromână, aceasta trebuie vorbită în familie, pentru cei care vor să o păstreze. Există astfel de exemple, deși sunt minore. Ca în orice comunitate minoritară, aceasta este o problemă. Unde se învață, de exemplu, limba albaneză? În familie, la grădiniță, școală, radio, televiziune, pentru aromâni în mod tradițional, deoarece sunt ortodocși, chiar și în biserică. Abecedare, cântece, poezii, romane, filme, sunt multe în aromână. Dar există standarde cu privire la modul în care este predată limba, sunt necesare programe curriculare aprobate de stat și în baza acestor standarde, programele să fie introduse în sistemul de învățământ, pentru a face posibilă cunoașterea, conservarea și dezvoltarea limbii.

Care sunt cele mai populare zone ale comunității aromâne din țara noastră?

A. KRISTO: Cele mai renumite zone în care istoricește au fost populate de aromâni sunt: ​​Korça, Moscopole, Plasë, Shipskë, Kolonja, Përmet, Gjirokastra, Delvina, Saranda, Vlora, Berat, Fieri, Lushnja, Diviaca, Rrogozhina, Kavaja, Durres, Tirana, Elbasan, Grabova, Pogradec, Llëngë, Nica, precum și satele din aceste zone.

Care este pe scurt istoria aromânilor din țara noastră? De când a început să se vorbească această limbă? De ce nu a fost scrisă în toți acești ani?

A.KRISTO: Aromânii sunt peste tot în Balcani. Această zonă a fost locuită de secole sub mai multe imperii. Și în aceste imperii oamenii circulau liber. În urma ultimului Imperiu, a Imperiului Otoman, au fost create state naționale. Aromânii au rămas în toate aceste state, dar fără a avea un stat al lor; prin urmare, au devenit o parte integrantă a statelor care s-au creat. După 1864, când la Ternovo, oraș din Macedonia de azi, a fost deschisă de către aromânul Dhimitri Athanaescu prima școală a comunității aromâne, în toți Balcanii s-au deschis peste 100 de școli, precum și 5 licee care pregateau profesori: în Berat, Korça, Bitola, Ioannina și Salonic. Școlile și liceele nu au funcționat în timpul primului război mondial și apoi și-au continuat activitatea până la începutul celui de-al doilea război mondial. După aceea, totul s-a închis. Trebuie spus că funcționarea acestor școli pentru comunitatea aromână a fost posibilă datorită finanțării Statului Român.

Ce credeți că ar trebui făcut mai bine pe viitor? Care sunt punctele slabe ale organizarii aromânilor din țara noastră? Dar cele mai tari?

A. KRISTO: În ceea ce privește viitorul, odată cu adoptarea legii, precum și completarea acesteia cu cadrul legal, statul albanez a făcut un pas important în exercitarea atribuțiilor sale în conformitate cu  standardele europene. Desigur, obligațiile statului nu se opresc aici. Aceste drepturi trebuie realizate în practică. Dar ceea ce mă preocupă cel mai mult e că avem nevoie de o implicare mai activă a comunității în sine, începând cu fiecare familie în parte, pentru a cunoaște, păstra și dezvolta această moștenire culturală, temelia căreia este LIMBA!

GIF Image

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here